Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 37/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 37/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:007._
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 37
Ședința publică din 16 februarie 2016
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta L. A. împotriva deciziei civile nr. 307/A/31.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul L. A.-D., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua apelare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că pârâta-recurentă a depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 14.01.2016, un înscris prin care precizează că recursul civil ce face obiectul prezentei cauze are caracter subsidiar față de cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 307/A/31.03.2015 și, întrucât, prin decizia civilă nr. 920/29.09.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar, a fost admisă cererea pârâtei de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 307/A/31.03.2015, în sensul celor solicitate, pârâta apreciază că recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 307/A/31.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, care face obiectul prezentei cauze, a rămas fără obiect.
Instanța, raportat la data înregistrării pe rolul Judecătoriei Timișoara a dosarului din care s-a disjuns judecarea cererii reconvenționale ce face obiectul prezentei cauze, precum și față de dispozițiile art. 3 și art. 81 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, apreciază că normele procesuale aplicabile acestui litigiu sunt cele ale vechii proceduri, respectiv în privința taxelor judiciare de timbru sunt aplicabile prevederile Legii nr. 146/1997.
De asemenea, se mai constată că pentru termenul de judecată de astăzi, pârâta nu a fost legal citată cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 100 lei, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată dar, raportat la cererea aflată la fila 9 dosar, constatând că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, lasă cauza la a treia strigare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a treia apelare a cauzei, se constată lipsa părților.
Instanța, constatând că partea nu a fost legal citată cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 100 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată, că această obligație i-a fost adusă la cunoștință pârâtei-recurente prin comunicarea emisă la data de 29.12.2015, ca urmare a eronatei înregistrări în aplicația informatică Ecris a cauzei, ca fiind o cauză suspusă dispozițiilor noului Cod proc.civ., apreciază că la acest termen de judecată nu se poate proceda la aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, aplicabil speței, întrucât partea nu figurează citată cu achitarea taxei judiciare de timbru, sens în care constată necesară amânarea cauzei la data de 15.03.2016 și citarea pârâtei-recurente cu mențiunea achitării acestei taxe, sub sancțiunea anulării cererii.
După închiderea dezbaterilor în prezenta cauză, dar înainte de ridicarea ședinței de judecată, cauza a fost reluată întrucât s-a prezentat doamna avocat M. S., în reprezentarea pârâtei-recurente, căreia instanța i-a adus la cunoștință dispozițiile cu privire la necesitatea achitării taxei de timbru, conform Legii nr. 146/1997.
Doamna avocat învederează instanței faptul că s-a declarat cererea de recurs în paralel cu cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 307/A/31.03.2015 pronunțate de Tribunalul T. în dosarul nr._, neștiind dacă această instanță împărtășește opinia pârâtei și neavând procură de renunțare la prezentul recurs, sens în care comunică instanței că poziția părții pe care o reprezintă este de a nu achita taxa judiciară de timbru, întrucât nu mai prezintă interes.
Față de poziția exprimată de reprezentanta recurentei, instanța revine asupra dispoziției de amânare a cauzei și, având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, pune în discuție excepția netimbrării cererii de recurs.
Reprezentanta recurentei arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/10.07.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamantul L. A. D. împotriva pârâtei L. A.; a fost admisă în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta L. A. împotriva reclamantului L. A. D.; s-a constatat că sunt bunuri comune ale părților, dobândite în timpul căsătoriei lor, cu o contribuție egală, următoarele bunuri: imobilul înscris în CF nr.3438 Moșnița Nouă, sub A1.1, la nr. top._-C1, constând în casă P+M și împrejmuire S. desf.=260 mp, în valoare de 239.710 lei, și autoturismul marca Volkswagen Golf IV, cu numărul de înmatriculare_, în valoare de 11.250 lei; s-a dispus sistarea stării de indiviziune a părților asupra bunurilor lor comune arătate mai sus, prin formarea a două loturi, astfel: LOTUL A, compus din imobilul înscris în CF nr. nr. 3438 Moșnița Nouă, sub A1.1, la nr. top._-C1, constând în casă P+M și împrejmuire S. desf.=260 mp, în valoare de 239.710 lei, care s-a atribuit reclamantului, și LOTUL B, alcătuit din autoturismul marca Volkswagen Golf IV, cu numărul de înmatriculare_, în valoare de 11.250 lei, care s-a atribuit pârâtei; a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 114.230 lei, cu titlu de sultă; a fost respinsă în rest acțiunea principală și acțiunea reconvențională; a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 5095,65 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată; a fost obligată pârâta, având să plătească către stat, suma de 3764,4 lei, reprezentând sumă de la plata căreia a fost scutit reclamantul, cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Prin decizia civilă nr. 307/A/31.03.2015 pronunțată în dosarul cu același număr, Tribunalul T. a respins apelul declarat de reclamantul L. A. D. împotriva sentinței susmenționate în contradictoriu cu pârâta L. A. și a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta L. A. solicitând, în principal, modificarea în parte a deciziei civile recurate, în sensul admiterii cererii pârâtei de aderare la apelul declarat de reclamantul L. A.-D. și, pe cale de consecință, schimbarea hotărârii pronunțate de prima instanță în sensul înlăturării dispoziției de obligare a pârâtei la plata sumei de 3764,4 lei, reprezentând suma de la plata căreia a fost scutit reclamantul, cu titlu de taxă judiciară de timbru, cu menținerea în rest a dispozițiilor hotărârii recurate.
În subsidiar, pârâta a solicitat casarea în parte a hotărârii recurate cu trimitere la Tribunalul T. în vederea soluționării cererii de aderare a pârâtei la apelul declarat de reclamant și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei în recurs.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 299 și următoarele Cod proc.civ., art. 316 raportat la 274 Cod proc.civ.
Pentru primul termen de judecată, respectiv 16.02.2016, pârâta nu a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată, însă această obligație a fost adusă la cunoștința recurentei prin comunicarea emisă la data de 29.12.2015, aspect confirmat de reprezentanta recurentei, motiv pentru care, față de susținerile reprezentantei pârâtei recurente prezentă la dezbateri, în sensul că poziția părții pe care o reprezintă este de a nu achita taxa judiciară de timbru solicitată de instanța de recurs, întrucât nu mai prezintă interes, instanța de judecată, din oficiu, față de dispozițiile art. 20 alin 3 din Legea nr. 146/1997 modificată, a invocat excepția netimbrării prezentului recurs, excepție ce urmează a fi analizată cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin 3 din Legea nr. 146/1997 modificată, taxele de timbru se plătesc anticipat sau până la termenul stabilit de instanța de judecată în acest sens, iar, în caz de neîndeplinire a acestei obligații până la termenul fixat de instanța, sancțiunea este anularea cererii.
Față de cele arătate mai sus, având în vedere și afirmațiile reprezentantei pârâtei-recurente în sensul că poziția părții pe care o reprezintă este de a nu achita taxa judiciară de timbru, întrucât nu mai prezintă interes în susținerea prezentului recurs, instanța, în baza art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997, și art. 30 din Regulamentul de aplicare al aceleiași legi, va anula prezenta cerere de recurs, ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta L. A. împotriva deciziei civile nr. 307/A/31.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul L. A.-D..
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. R.C.
Tehnored L.P./03.03.2016
Ex.2
Primă instanță: jud. M.I. Ciocșirescu – Judecătoria Timișoara
Instanța de apel: jud. D. J. și A.I. - Tribunalul T.
| ← Cereri privind executarea silită. Decizia nr. 45/2016. Curtea... | Expropriere. Decizia nr. 25/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
