Rectificare carte funciară. Decizia nr. 880/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 880/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 880/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 28.08.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 880/R
Ședința publică din 5 noiembrie 2014
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. Român reprezentat de M. Finanțelor P. prin Direcția G. R. a Finanțelor P. Timișoara împotriva Deciziei civile nr. 126/A din 13.02.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați Szekeres F. și Szekeres I. și pârâții intimați J. P., J. E., P. M. și ., pentru rectificare CF.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 29.10.2014, când pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
În deliberare constată că, prin Decizia civilă nr. 126/A din 13.02.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins apelul declarat de pârâtul S. Român reprezentat de M. Finanțelor P. prin Direcția G. R. a Finanțelor P. Timișoara împotriva Sentinței civile nr. 7554/14.06.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Szekeres F., Szekeres I., J. P., J. E., P. M. și ., obligând apelantul să-i plătească intimatului Szekeres F. 1240 lei cu titlu de onorariu de avocat, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
În consecință, Tribunalul a conformat hotărârea primei instanțe, care a respins exceptia lipsei calității procesuale pasive și a prematurității invocată de pârâtul S. Român prin M. F. P., a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții SZEKEREȘ F. si SZEKEREȘ I., în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN, prin M. FINANȚELOR P., ., PONEȚCHI M., J. P. si J. E., având ca obiect rectificare carte funciară, si, în consecință, a dispus rectificarea CF nr._ G., de la suprafața de 695 mp și de la nr. Top. 490/13, eronate, și 491/2 și astfel înscrierea imobilului cu nr. Top. 490/13, corect, 491/2, teren intravilan cu casa în G., ., cu suprafață corectă de 949 mp și 155 mp, precum și modificarea suprafeței de teren înscrisă în CF_ G. și a nr. topografic 490/3, de la suprafața de 959 mp la cea de 695 mp și de la nr. top. 490/3, eronat, la nr. 490/13, corect, conform propunerilor și concluziilor raportului de expertiză întocmit de domnul expert tehnic judiciar în specialitatea topografie, S. D. A. si a obligat pârâtul S. Român la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4886,3 lei către reclamanți.
Pentru a pronunta aceasta hotarire, prima instanta a retinut urmatoarele.
Față de acțiunea reclamanților, pentru termenul de judecată din data de 21 iunie 2012, D. G. a F. P. T., in reprezentarea Ministerului F. P., a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal constatarea prematurității introducerii cererii de chemare în judecată si pe cale de consecință, respingerea acesteia ca prematur formulată, admiterea exceptiei lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat de M. F. P., in cazul in care reclamantii nu vor dovedi existenta succesiunii vacante și, in subsidiar, suspendarea judecării cauzei, in conformitate cu dispozitiile art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod Procedura Civilă, până la terminarea dezbaterii succesorale de către notarul public după defuncta R. P..
Pârâtul a învederat că succesiunea decedatei trebuia dezbătută la notarul public, drept pentru care actiunea promovata față de S. Român este prematură.
Referitor la exceptia lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, pârâtul arată că, în situația în care reclamantii nu dovedesc lipsa moștenitorilor printr-un certificat de vacanță succesorală, s-ar impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, reprezentat de M. Finanțelor P..
P. intimpinare, pârâta . a arătat că, în principiu, nu se opune la admiterea acțiunii.
Pentru termenul de judecată din data de 18 octombrie 2012, pârâtii Ponețchi M., J. P. si J. E. au depus în scris punctul lor de vedere, acela potrivit căruia sunt de acord cu admiterea actiunii.
Conform extrasului de carte funciară depus în copie conformă cu originalul, la fila 76 dosar, asupra imobilului înscris în CF_ G., provenită din CF vechi 2783 G., cu nr. top. 490/13, 491/2, în suprafață de 695 mp, compus din casă și teren, au întabulat un drept de proprietate dobândit prin convenție, contract de cumpărare, din anul 1994, reclamanții.
Calitatea procesuală pasivă a Statului Român a fost respinsă, la fel ca și excepțiile prematurității și cererea de suspendare a judecării pricinii, întemeiată pe dispozițiile art. 244 pct. 1 C.p.civ., întrucât nu s-a făcut dovada inițierii unei proceduri de dezbatere a succesiunii defunctei R. P., pretins a fi vacantă, iar obiectul acțiunii este rectificarea de carte funciară, pentru îndreptarea unei pretinse erorii strecurate în cartea funciară în care se oglindește proprietatea reclamanților, care nu poate fi afectată de pasivitatea pârâtului în demersurile pentru dezbaterea unei succesiuni vacante.
Calitatea procesuală a pârâtei Ponteschi M. a fost dovedită de extrasul CF eliberat pentru imobilul din CF_ G., cu nr. top. 491/1, iar cea a pârâților J., de extrasul de carte funciară eliberat pentru imobilul din CF_ ghiroda, cu nr. top 490/4, 491/4.
Raportul de expertiză judiciară tehnică în specialitatea topografie, întocmit în cauză de expert S. D. A. reliefează că imobiulul obiect al litigiului este situat în intravilanul localității G., ., iar la data efectuării măsurătorilor el era delimitat la N de nr. 490/4, 491/4, la Est de . Sud de nr. top. 490/2, iar la Vest de trotuar și de . urma măsurătorilor s-a determinat prin calculul analitic pentru conturul poligonal 1,2,3,4,5,6,7, aferent parcelei cu nr. cad. 490/13, 191/2, suprafața de 1042, diferită față de cea din cartea funciară, de 695 mp. S-a mai arătat că potrivit planului de carte funciară, a evidențelor cadastrale existente la primărie, reclamanții ocupă imobilul înscris în CF_ G., cu nr. top. 490/3 și 490/2, astfel cum a fost evidențiat în planșa1 anexă la raport, suprafața cumulată a parcelelor fiind aproximativ corespunzătoare, cu o diferență minimă de 62 de metri pătrați.
Astfel, s-a conchis că imobilul înscris în CF_ G. are nr. topografic 490/13, fapt datorat unei erori materiale, rezultate la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare.
Răspunsul la obiecțiuni reliefează că ./14 este amplasată în altă parte, în partea de lângă calea ferată.
Procesul verbal de recepție nr. 45/2013, întocmit la data de 8 martie 2013, de OCPI T., BCPI, reliefează admiterea lucrării, atestă că datele topografice prezentate de expert sun corecte și se încadrează în normele privind efectuarea măsurătorilor topografice, că amplasamentul imobiluli corespunde cu planul casastral și cu planul topografic, vecinătățile corespund cu cele din schița privind dezmembrare numerelor topografice 490 și 491, iar suprafața rezultată din măsurători ca fiind aceea de 1042 mp, față de cea din cartea funciară, de 695 mp.
Ținând seama de concluziile din raportul de expertiză efectuat, de răspunsurile la obiecțiuni depuse la dosar, apreciind că devin incidente prevederile art. 907 NCC privind situațiile de rectificare a înscrierii în cartea funciară, că modificarea suprafețelor de carte funciară și a numărului topografic prin înscrierea celui corect reprezintă un aspect tehnic, care nu afectează esența dreptului înscris în cartea funciară, conform art. 914 NCC, instanța de fond a admis acțiunea principală dispunând astfel rectificarea CF nr._ G., cu nr. Top. 490/3/, 491/2, teren intravilan cu casa în G., ., cu suprafață de 949 mp și 155 mp, de la suprafața de 695 mp și de la nr. Top. 490/13, eronate și 491/2,, precum și modificarea suprafeței de teren înscrisă în CF_ G. și a nr. topografic 490/3, de la suprafața de 959 mp laq cea de 695 mp și de la nr. top. 490/3, eronat, la nr. 490/13, conform raportului de expertiză întocmit de domnul expert tehnic judiciar în specialitatea topografie, S. D. A., cu concluziile expuse mai sus, raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre și care a fost avizat OCPI, neavând formulată nicio solicitare de unificare a parcelelor nr. 490/3 și 491/13, astfel cum a propus expertul.
Împotriva sentinței civilei nr. 7554/14.06.2013, pronunțate de Judecătoria Timișoara in dosarul_ a formulat apel pârâtul S. Român.
In motivare a arătat ca instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive si a prematuritatii invocate de paratul S. R. prin M. Finanțelor P., admițând acțiunea civila formulata de reclamanții Szekeres F. si Szekeres I..
In primul rând, a solicitat admiterea excepției prematuritatii acțiunii fata de S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. având in vedere ca reclamantul a susținut ca persoana decedata nu are moștenitori.
A considerat că in cauza se aplica prevederile Legii nr. 36/1995 actualizata, a notarilor publici si a activității notariale - lege speciala care reglementează modalitatea in care se procedează in cazul unei succesiuni vacante, succesiunea decedatei trebuia dezbătută la notarul public, drept pentru care acțiunea promovata fata de statul roman este prematura.
Așadar, luând in considerare cadrul procesual stabilit de reclamanți, cat timp nu este emis un certificat de vacanta succesorala de notar in favoarea statului R. prin M.F.P., a apreciat că excepția prematuritatii acțiunii este întemeiata.
P. urmare, reclamanții nu pot sa ceara introducerea in cauza a STATULUI R. reprezentat de M. Finanțelor P. in calitate de moștenitor al defunctei si nici sa solicite instanței sa constate deschisa succesiunea de pe urma acesteia, pe motiv ca nu se cunosc moștenitorii defunctei si nu se poate trece peste faptul ca in speța de fata este in mod imperativ necesara efectuarea procedurii succesorale prevăzuta de art. 68 si următoarele din Legea nr. 36/1995 - a notarilor publici si activității notariale context in care stabilirea existentei sau inexistentei moștenitorilor revine in mod exclusiv notarului care are posibilitatea legala de a efectua toate demersurile necesare de citare a persoanelor care au vocație la moștenire, in conformitate cu prevederile art. 75 alin 1 din lege care prevede ca " după ce constata ca este legal sesizat notarul public înregistrează cauza si dispune citarea celor care au vocație la moștenire. Așadar, notarul public trebuie sa elibereze un certificat de vacanta succesorala in condițiile art. 85 din Lg. 36/1995 care precizează ca "in lipsa moștenitorilor legali sau testamentari la cererea reprezentantului statului, notarul public constata ca succesiunea e vacanta, eliberând certificat de vacanta succesorala, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii."
Pe de alta parte, art. 68 alin 1 din Legea nr. 36/1995 prevede ca: "procedura succesorala notariala se deschide după caz, la cererea oricărei persoane interesate, a procurorului precum si a secretarului consiliului local al localității in raza căreia defunctul si-a avut ultimul domiciliu, atunci când are cunoștința ca moștenirea cuprinde bunuri mobile", or acest text de lege este pe deplin aplicabil in cazul de fata, unde persoana ce are un interes direct in dezbaterea succesiunii si constatarea existentei sau inexistentei moștenitorilor, este tocmai autorul cererii de chemare in judecata, care fără nici o justificare legala ocolește cu buna știința procedura succesorala.
In al doilea rând, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor P. in reprezentarea Statului R..
Nu se justifica in cazul de fata chemarea in judecata a Statului Român prin M. Finanțelor P. doar pe baza unor simple afirmații ale reclamanților fără ca aceștia sa facă dovada celor afirmate in acțiune, context in care instanța va stabili cadrul procesual in cauza.
Pe cale de consecința, daca reclamanții nu dovedesc lipsa moștenitorilor, a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R., reprezentat de Ministerului Finanțelor P. ca întemeiata.
In continuare, a arătat că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor P. in reprezentarea Statului Român, este susținuta de decizia nr. 2/04.04.2011 referitoare la recursul in interesul legii privind calitatea procesuala pasiva a Statului Român prin M. Finanțelor P. sau a unităților administrativ-teritoriale in acțiunile având ca obiect constatarea calității de unic moștenitor asupra unei mase succesorale.
Potrivit acestei decizii ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru toate instanțele din tara "in situația acțiunilor având ca obiect constatarea calității de unic moștenitor asupra unei mase succesorale, statul nu are calitate procesuala pasiva decât in ipoteza in care pe seama acestuia s-a emis certificat de vacanta succesorala" .
Pe cale de consecința, in cazul in care reclamanții nu dovedesc lipsa moștenitorilor printr-un certificat de vacanta succesorala, a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, reprezentat de Ministerului Finanțelor P. ca întemeiata.
A apreciat că ca decizia nu este aplicabila spetei întrucât, deși nu se solicita prin petitul acțiunii constatarea vacantei succesorale, este evident ca nu se poate pronunța o hotărâre in contradictoriu cu S. Român fără a fi constatata in prealabil vacanta succesorala, calitatea Statului Român de unic moștenitor al defunctei, or de la apariția deciziei nr. 2/04.04.2011 discutarea acestei calități nu mai este atributul instanței de judecata, ci a birourilor notariale care trebuie sa emită un certificat de vacanta succesorala.
D. in aceste condiții, S. Român poate sta in fata instanței ca parata in litigiile de gen. Este adevărat ca reclamanții nu doresc sa obțină calitatea de unic moștenitor al defunctei ci este un doar o parte interesata a se judeca in contradictoriu cu un moștenitor al defunctei, insa pentru a putea obține o hotărâre care de modificare a înscrierii in C.F. cu nr. top. al unei parcele a cărei proprietara tabulara este decedata, iar succesiunea după aceasta nu a fost dezbătută, este necesar ca acțiunea sa fie formulata in contradictoriu cu acest unic moștenitor, adică S. R., ori aceasta calitate poate fi conferita doar prin existenta unui certificat de vacanta succesorala.
De asemenea, a solicitat suspendarea judecării cauzei in conformitate cu prevederile art. 244 alin 1 pct. 1 din codul de procedura civila pana la terminarea dezbaterii succesorale de către notarul public după defuncta R. P..
Având in vedere cele de mai sus, a solicitat instanței de judecata sa se suspende soluționarea prezentei acțiuni in vederea dezbaterii succesiunii vacante, de către un notar public, deoarece numai in situația in care este vorba de lipsa de moștenitori legali, S. R. este cel care culege moștenirea vacanta. Culegând succesiunea vacanta, S. R. prin M. Finanțelor P. va dobândi calitate procesuala.
In final a solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 4886,3 lei, apreciind ca nu se află in culpa procesuala prevăzuta de art. 274 cod procedura civila, nefiind "partea care cade in pretenții”, drept pentru care solicita respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecata solicitate.
P. întimpinare intimații Szekereș F. și Szekereș I., au solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Au solicitat a se constata că motivele cererii de apel au fost invocate de către apelantă și în fața instanței de fond, ca apărări împotriva cererii de chemare în judecată, pe care, în mod corect, prima instanță le-a respins ca fiind neîntemeiate.
Astfel, în ce privește excepția prematurității acțiunii față de S. Român, această excepție este neîntemeiată, întrucât nu există niciun text de lege care să condiționeze acțiunea de modificare a unei înscrieri în cartea funciară de eliberarea certificatului de vacanță succesorală în favoarea Statului Român, care are interes în identificarea topografică a terenului asupra căruia ar putea pretinde un drept de proprietate în calitate de moștenitor al unei succesiuni vacante. De asemenea, inițierea procedurii succesorale pentru eliberarea certificatului de vacanță succesorală nu poate constitui obligația noastră și nici nu se poate concepe ca dezinteresul statului în această privință să constituie un impediment în calea promovării acestei acțiuni pentru modificarea înscrierii și stabilirea numărului topografic corect al terenului lor și al terenului defunctei R. P. la a cărei moștenire are vocație S. Român.
Cu alte cuvinte, statul nu-și poate invoca propria-i culpă în încercarea de a zădărnici acțiunea noastră având ca obiect reflectarea situației reale a acestor imobile în Cartea funciară.
In ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român în acest proces este și ea neîntemeiată întrucât este de notorietate că potrivit legislației anterioare noului cod civil, succesiunile vacante erau culese de stat, iar, ulterior, de către unitățile administrativ-teritoriale.
Decizia nr. 2/2011 a ICCJ, invocată de DGFP T., nu are aplicabilitate în speță, întrucât prin această decizie s-a stabilit că statul nu are calitate procesuală pasivă decât în ipoteza în care pe seama acestuia s-a emis certificat de vacanță succesorală, numai în acțiunile având ca obiect constatarea calității de unic moștenitor asupra unei mase succesorale. Or, acțiunea de față este o acțiune de carte funciară având un alt obiect, respectiv modificarea numărului topografic al unor terenuri, neexistând nicio dispută între ei și S. Român privind calitatea de proprietar al terenurilor din litigiu.
In plus, așa cum a considerat și prima instanță, acțiunea lor având ca obiect îndreptarea unei erori strecurate în cartea funciară nu poate fi afectată de pasivitatea pârâtului în demersurile pentru dezbaterea unei succesiuni vacante.
Nici cererea apelantei de suspendare a judecării cauzei nu este întemeiată, întrucât prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 cod procedura civila, invocate de această instituție publică, nu au aplicabilitate în cauză. Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, suspendarea judecății poate avea loc când dezlegarea pricinii atârnă, in totul sau in parte, de existența sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Or, DGFP T. a solicitat suspendarea judecății până la finalizarea unei proceduri succesorale pe care nici nu a declanșat-o și nici nu intenționează să o facă, iar această procedură nu este una judecătorească.
Această atitudine procesuală a DGFP T. denotă reaua sa credință în exercitarea drepturilor procedurale, fiind evident că această instituție public nu poate justifica un interes legitim în opoziția pe care o face demersului nostru de clarificare a evidenței de carte funciară care trebuie să fie conformă cu realitatea. In acest sens, este evident că asigurarea unei evidențe tabulare conforme cu realitatea reprezintă nu numai un deziderat al nostru (personal), ci și o chestiune de interes public, motiv pentru care legea prevede că orice persoană interesată poate promova o acțiune având acest obiect și, cu atât mai mult, autoritățile publice ar trebui să susțină (dacă nu promovează) asemenea demersuri, nu să le împiedice. Cu alte cuvinte, și S. Român, reprezentat de autoritățile sale, are interesul de a susține aceste acțiuni care sunt promovate de împotriva persoanelor fizice sau juridice interesate, iar, în speță, statul, având vocație la dobândirea terenului în litigiu pe calea succesiunii vacante, are un interes concret în identificarea corectă a acestui teren.
In final, au arătat că referitor la obligarea Statului la plata cheltuielilor de judecată, consideră că, și sub acest aspect, sentința primei instanțe este legală și temeinică, întrucât pârâta apelantă, DGFP T., s-a opus fără niciun motiv sau interes justificat, admiterii cererii lor de chemare în judecată. Or, potrivit art. 275 cod procedura civilă, numai pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, iar, potrivit art. 274 alin. 1 din același cod procedura civilă, „partea care cade in pretențiuni va fi obligată, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecată".
In drept, au invocat art. 289 alin. 2 cod procedura civilă.
Tribunalul a reținut că este neîntemeiat apelul pârâtului pe baza considerentelor de mai jos.
Obiectul principal al cererii introductive îl reprezintă modificarea de carte funciară.
Stabilirea calității Statului Român de moștenitor al vânzătoarei R. P. reprezintă un aspect incidental, or, potrivit art. 17 c. pr. civ.: „Cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.”
P. urmare, instanța poate analiza pe cale incidentală vacanța moștenirii, pentru a verifica și stabili cadrul procesual pasiv, în virtutea principiului plenitudinii de competență a instanțelor de judecată.
De altfel, chiar Legea 36/1995 prevede anumite situații când dezbaterea succesorală are loc în fața instanței, iar nu a notarului public.
Astfel, art. 75 al. 1 din actul normativ menționat, în forma pe care o avea la data introducerii acțiunii, prevedea că:
„Procedura succesorală se poate suspenda în următoarele cazuri:
a) a trecut un an de la deschiderea moștenirii și, deși au fost legal citați, succesibilii nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesorală, fără a cere eliberarea certificatului de moștenitor și există dovada că cel puțin unul dintre ei a acceptat moștenirea;
b) succesibilii își contestă unii altora calitatea sau nu se înțeleg cu privire la compunerea masei succesorale și la întinderea drepturilor care li se cuvin;
c) moștenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat instanței de judecată pentru stabilirea drepturilor lor.”
Pornind de la aceste ultime dispoziții legale, tribunalul reține că notarul public este obligat să suspende procedura ce se desfășoară înaintea sa, în cazul în care instanța de judecată este sesizată cu dezbaterea succesiunii, iar nu invers, așa cum a solicitat apelantul.
Mai mult, art. 244 al. 1 pct. 1 c. pr. civ., invocat de apelant în susținerea cererii de suspendare, are în vedere suspendarea unei cauze atunci când dezlegarea acesteia depinde în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți, iar nu al unei proceduri administrative, fie ea și notarială.
Cât privește natura vacantă a moștenirii lăsate de vânzătoarea R. P., tribunalul a reținut că, potrivit art. 1200 c. civ.:
„Sunt prezumții legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum:
1. actele ce legea le declară nule pentru că le privește făcute în frauda dispozițiilor sale;
2. în cazurile când legea declară că dobândirea dreptului de proprietate sau liberațiunea unui debitor rezultă din oarecare împrejurări determinate;
3. (abrogat);
4. puterea ce legea acordă autorității lucrului judecat.”
De asemenea, art. 1203 c. civ. prevede că:
„Prezumțiile care nu sunt stabilite de lege sunt lăsate la luminile și înțelepciunea magistratului; magistratul nu trebuie să se pronunțe decât întemeindu-se pe prezumții, care să aibă o greutate și puterea de a naște probabilitatea; prezumțiile nu sunt permise magistratului*) decât numai în cazurile când este permisă și dovada prin martori, afară numai dacă un act nu este atacat că s-a făcut prin fraudă, dol sau violență.”
Din Încheierea Biroului Notarilor Publici Asociați D. - B. nr. 2/27.04.2012, tribunalul reține că proprietara tabulară, R. P., a decedat la 22 februarie 1990, iar de atunci succesiunea sa nu a fost dezbătută.
Totodată, au fost verificate Registrul național notarial de evidență a opțiunilor succesorale și Registrul național notarial de evidență a testamentelor autentice, însă nu a fost identificată nicio înregistrare.
Cu alte cuvinte, nu au putut fi identificate acceptări ale succesiunii lăsate de R. P. din partea unor succesibili, nici testamente lăsate de aceasta.
Aceste împrejurări, coroborate cu faptul că de la decesul lui R. P. au trecut mai bine de 22 de ani, fără ca succesiunea acesteia să fie dezbătută, justifică reținerea de către instanță a prezumției că succesiunea sa este vacantă.
În aceste condiții, S. Român are calitate procesuală pasivă, având în vedere că, potrivit art. 477 C. civ.:
„Toate averile vacante și fără stăpâni, precum și ale persoanelor care mor fără moștenitori, sau ale căror moșteniri sunt lepădate, sunt ale domeniului public.”
Cât privește aplicarea Deciziei ÎCCJ nr. 2/2011, tribunalul a reținut că aceasta are în vedere situația în care reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, urmărește să se stabilească vocația sa concretă la succesiunea unui autor, calitatea sa de unic moștenitor și, pentru aceasta, cheamă în judecată S. Român, pentru a contesta atât vacanța succesiunii cât și calitatea Statului de moștenitor al acesteia.
În speța de față, însă, nu se contestă calitatea Statului de moștenitor vacant, ci chiar se încearcă stabilirea acestei calități pe cale incidentală, obiectul principal nereprezentându-l dezbaterea succesorală.
Referitor la cheltuielile de judecată acordate de prima instanță, raportat la cele reținute mai sus, tribunalul a reținut că S. Român a căzut în pretenții, în sensul dispozițiilor art. 274 c. pr. civ.
În consecință, tribunalul a respins apelul.
În temeiul art. 274 c. pr. civ. tribunalul a obligat apelantul să plătească intimatului Szekereș F. 1240 lei cu titlu de onorariu de avocat, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs pârâtul S. Român reprezentat de M. Finanțelor P. prin Direcția G. R. a Finanțelor P. Timișoara, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei și admiterea apelului său, în principal, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român, prin M. Finanțelor P., iar în subsidiar, în sensul exonerării de la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la petitul principal, pârâtul recurent a arătat că, în mod neîntemeiat, ambele instanțe au respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, reiterând motivele invocate prin cererea de apel, în sensul că în cauză se aplică prevederile art. 68,75 al. 1 și 85 din Legea nr. 36/1995, potrivit cărora stabilirea existenței inexistenței moștenitorilor revine în mod exclusiv notarului, care are posibilitatea legală de a efectua toate demersurile necesare de citare a persoanelor care au fost vocație la moștenire și de a elibera certificat de vacanță succesorală.
Că, potrivit art. 68 al. 1 din Legea nr. 36/1995 „procedura succesorală notarială se deschide după caz, la cererea oricărei persoane interesate, a procurorului, precum și a secretarului consiliului local al localității în raza căreia defunctul și-a avut ultimul domiciliu, atunci când are cunoștință că moștenirea cuprinde bunuri mobile”, text aplicabil în cazul de față.
Recurentul a mai învederat că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor P., în reprezentarea Statului Român este susținută și de Decizia nr. 2/04.04.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în interesul legii, potrivit căreia „în situația acțiunilor având ca obiect constatarea calității de unic moștenitor asupra unei mase succesorale, statul nu are calitate procesuală pasivă decât în ipoteza în care pe seama acestuia s-a emis certificat de vacanță succesorală”.
Cu privire la petitul subsidiar, pârâtul recurent a susținut că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins cererea privind exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile prevăzute de art. 275 C.p.c., câtă vreme prin întâmpinarea depusă nu s-a opus la admiterea acțiunii, ci a invocat doar excepția lipsei calității sale procesuale pasive, fapt care nu este identic cu nerecunoașterea dreptului pretins.
Că, în speță, pârâtul S. Român, prin M. Finanțelor P., nu poate fi considerat ca fiind parte căzută în pretenții față de reclamantă, având în vedere lipsa totală a culpei sale, potrivit art. 274 C.p.c., cu privire la declanșarea litigiului, nefiind pus niciodată în întârziere.
P. întâmpinare, reclamanții intimați Szekeres F. și Szekeres I. au solicitat respingerea recursului pârâtului, argumentând, în privința petitului principal, că toate moștenirile vacante deschise anterior intrării în vigoare a noului cod civil se cuvin Statului și că inițierea procedurii succesorale prevăzute de Legea nr. 36/1995- aparține recurentului, care nu-și poate invoca propria sa culpă.
Intimații au mai susținut că Decizia nr. 2/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu are aplicabilitate în speță, avându-se în vedere obiectul acțiunii de față (rectificare CF), precizând că din probele administrate rezultă neîndoielnic că succesiunea după R. P. nu a fost dezbătută, decurgând astfel prezumția simplă că succesiunea acesteia este vacantă.
Cât privește petitul subsidiar, intimații au arătat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 275 C.p.c., întrucât pârâtul nu a recunoscut în mod expres pretențiile reclamanților, până la prima zi de înfățișare, opunându-se admiterii cererii de chemare în judecată, iar dispozițiile art. 274 C.p.c. au fost aplicate corect, câtă vreme acțiunea în rectificare a fost admisă și în contradictoriu cu recurentul.
În urma examinării deciziei atacate, prin prisma motivelor invocate care se încadrează în cazul de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.c., Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul pârâtului, pentru argumentele ce succed.
Într-adevăr, potrivit art. 680 din Codul civil de la 1864 (în vigoare la data deschiderii succesiunii, data decesului numitei R. P.), bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului, în lipsă de moștenitori legali sau testamentari, iar art. 85 din Legea nr. 36/1995 (în vigoare la aceeași dată) prevede că notarul public constată că succesiunea este vacantă, eliberând certificat de vacanță succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii, în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari.
De asemenea, este adevărat că prin Decizia nr. 2/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interesul legii, s-a statuat cu caracter obligatoriu că, în situația având ca obiect constatarea calității de unic moștenitor asupra unei mase succesorale, statul nu are calitate procesuală pasivă decât în situația în care pe seama acestuia s-a emis certificat de vacantă succesorală.
Însă, în primul rând, Curtea reține că obiectul acțiunii de față este diferit, și anume cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți nu are ca obiect constatarea calității de unic moștenitor asupra masei succesorale, ci modificarea (rectificarea) suprafeței de teren înscrise în cartea funciară, astfel încât în mod corect instanța de apel a statuat că Decizia nr. 2/2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este aplicabilă în cauză.
În al doilea rând, spre deosebire de cele reținute în Decizia nr. 2/2011 mai sus menționată, așa cum judicios a stabilit și instanța de apel, în speța de față reclamantul nu urmărește să se stabilească calitatea sa de unic moștenitor al defunctei R. P. și, în consecință, anularea certificatului de vacanță succesorală (care nu a fost emis), ci, dimpotrivă, reclamantul a solicitat constatarea, pe cale incidentală, a acestei calități, acțiunea neavând ca obiect principal dezbaterea succesiunii.
Pe de altă parte, R. P. a decedat la 2 februarie 1990, astfel încât statul nu-și poate invoca propria culpă pentru respingerea acțiunii reclamantului, în condițiile în care de peste 20 de ani nu a făcut demersuri pentru a se constata vacanța succesiunii, fiind dovedit în cauză, prin verificarea Registrelor naționale notariale de evidență a opțiunilor succesorale și a testamentelor autentice, că succesiunea defunctei R. P. nu a fost acceptată de vreun moștenitor legal sau testamentar.
Cât privește petitul subsidiar al cererii de recurs, Curtea apreciază că nu pot fi primite susținerile pârâtului recurent privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 și 275 C.p.c., câtă vreme acesta nu a arătat prin întâmpinare că este de acord, în mod expres și neechivoc, cu admiterea acțiunii reclamantului și câtă vreme este „parte căzută în pretenții”, drept urmare a admiterii acțiunii reclamanților și în contradictoriu cu pârâtul recurent.
Față de cele de mai sus, Curtea apreciază că în mod corect instanța de apel a stabilit că pârâtul recurent are calitate procesuală pasivă și a aplicat corect dispozițiile art. 274 și 275 C.p.c., astfel că în baza art. 312 al. 1 C.p.c. va respinge ca neîntemeiat recursul pârâtului.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.p.c.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul S. Român reprezentat de M. Finanțelor P. prin Direcția G. R. a Finanțelor P. Timișoara împotriva Deciziei civile nr. 126/A din 13.02.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Obligă recurentul să plătească intimatului Szekeres F. suma de 1240 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. G.O.- 10.11.2014;
Tehnored. C.J.- 17.11.2014; 2 ex.
Instanță de apel: Tribunalul T.; Judecători: L. V.; C. P.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara; Judecător: G. H.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 134/2014. Curtea... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 906/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
