Succesiune. Decizia nr. 43/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 43/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-02-2016 în dosarul nr. 43/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 43
Ședința publică din 18 februarie 2016
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: A.-D. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanta T. I. împotriva deciziei civile nr.933 din 30.09.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați ., C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar B. și B. F., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat mandatar F. I., pentru recurentă, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, mandatarul recurentei arată că are studii juridice și este consilier juridic în funcție și avocat suspendat la cerere și depune la dosar o copie după legitimația de avocat.
Instanța pune în discuție excepția de tardivitate a recursului în ceea ce privește soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, în raport de art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, care spune că se face în 48 de ore de la pronunțare, iar pentru fondul apelului, excepția de inadmisibilitate a recursului în baza art. XVIII din Legea nr. 2/2013, care arată ce hotărâri, pentru procesele începute până la 1.01.2016, sunt atacabile cu recurs și acordă cuvântul asupra acestor două excepții.
Mandatarul recurentei, față de excepția de sesizare a Curții Constituționale, arată că nu i-a fost comunicată soluția, nu a apărut pe portalul instanței decât mai târziu, astfel încât nu ar putea fi considerat că s-ar fi depășit vreun termen. Cu atât mai mult consideră că fiind zile de sărbători legale, probabil că s-a și încadrat. A mai arătat că instanța de apel nu a procedat conform legii Curții Constituționale și nu a pronunțat o încheiere separată cu privire la cererea de sesizare și de aceea nu a putut ataca acea încheiere. Mandatarul recurentei depune la dosar concluzii scrise urmate de probe.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.933/30.09.2015 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T., prin decizie definitivă, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a modului de aplicare de către prima instanță a dispozițiilor art. 431 C.proc.civ.
Mai apoi, a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 886/07.04.2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosarul nr._, având ca obiect succesiune, de către apelanta-reclamantă T. I., având CNP_, cu domiciliul în Lugoj, ., jud. T., în contradictoriu cu intimații-pârâți ., cu sediul în B., ., jud. T., C. L. DE APLICAREA A LEGII FONDULUI FUNCIAR B., cu sediul în B., ., jud. T., și B. F., având CNP_, cu domiciliul în Lugoj, ., jud. T..
Finalmente, a obligat apelanta-reclamantă la cheltuieli de judecată către intimatul-pârât B. F. în sumă de 500 lei.
Tribunalul T. a constatat, în esență că, după analiza motivelor de apel, a dispozițiilor legale incidente, ca și a susținerilor părților și a sentinței civile ce fac obiectul controlului judiciar pendinte, apelul formulat în cauză este nefondat.
Astfel, cu precădere, în temeiul art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, instanța de apel a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a modului de aplicare de către prima instanță a dispozițiilor art. 431 C.proc.civ., întrucât cenzura modului de interpretare și de aplicare de către instanță a unui text de lege nu face obiectul controlului de constituționalitate, ci al controlului judiciar.
În plus, apelanta nu indicat textele constituționale cu care vine în conflict textul de procedura.
Mai apoi, pe fondul căii de atac, tribunalul a constatat că în mod judicios a observat prima instanța incidentă în cauză a excepției autorității de lucru judecat în privința petitului principal prin care reclamanta tinde, din nou, la recunoașterea calității domniei sale de succesor după mama sa decedată, câtă vreme prin hotărâre judecătorească anterioară s-a statuat în mod irevocabil ca este străină de succesiune, întrucât, în pofida calității sale de succesibil sezinar, nu a făcut acte de acceptare expresă sau tacită în termenul de 6 luni prevăzut de Codul civil din 1864.
Menționata excepție procesuală de fond imperativă se opune rejudecării aceleiași chestiuni litigioase independent de procedura sub care a fost judecat procesul anterior, câtă vreme atât vechea reglementare, prin dispozițiile art.1201 C.civ. (este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate), cât și actuala reglementare, prin dispozițiile art. 430-431 C.proc.civ. (hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată; nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect) recunosc același efect al hotărârii judecătorești, ca și, deopotrivă, același efect negativ al autorității de lucru judecat (chiar mai extins sub noul cod).
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă repunerea în discuție a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil, întrucât dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări decurgând din aplicarea altor principii, printre care și cel evocat.
În speță, hotărârea judecătorească evocată are, în temeiul art.1200 pct.4 și art.1201 C.civ., valoarea probatorie de prezumție legală absolută irefragrabilă și nu poate fi contrazisă prin hotărârea judecătoreasca ulterioară.
Efectul pozitiv al puterii de lucru judecat dedus din prevederile art.1200 pct.4 C.civ. se opune repunerii în discuție a problemei de drept tranșată în mod irevocabil, întrucât s-ar aduce atingere principiului securității circuitului juridic, parte componentă a conceptului de proces echitabil garantat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu atât mai mult cu cât pârâtul a fost parte litigantă în procesul civil finalizat prin hotărârea judecătorească amintită.
Petitele subsecvente au caracter accesoriu față de petitul prin care reclamanta tinde la recunoașterea calității de succesor și nu puteau fi soluționate decât prin respingere.
Calitatea de moștenitor sezinar este într-adevăr recunoscută de lege anumitor categorii de moștenitori legali, însă această calitate este pierdută prin pronunțarea unui act de dezbatere a succesiunii prin care se constată că persoanele cărora legea le recunoaște calitatea de moștenitori legali sezinari (descendenții și ascendenții, sub Codul civil din 1864, art.653, soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați sub Codul civil din 2010, art.1126) nu au efectuat acte de acceptare a succesiunii, fiind astfel străini de respectiva moștenire.
Fiind străină de succesiunea mamei sale, reclamantei-apelante nu îi poate fi recunoscută nici legitimarea procesuală de a solicita obligarea Comisiei locale de aplicare a Legii Fondului Funciar B. să prezinte titlul de proprietate emis în privința bunurilor preluate din patrimoniul autoarei apelantei.
Numai în ipoteza în care condiția legitimării procesuale active este îndeplinită, se procedează la verificarea condiției subsecvente a interesului; altfel spus neîndeplinirea primei condiții nu mai face necesară analiza celei de a doua, soluția fiind aceea de respingere a demersului judiciar.
Respingerea primelor petite pe considerentul autorității de lucru judecat nu presupune în mod implicit recunoașterea legitimării procesuale a reclamantei în privința acestora, ci are la baza stabilirea unei ordini de prioritate în soluționarea excepțiilor procesuale.
Așa fiind, întrucât procesul a fost dezlegat în baza unor excepții procesuale, în mod corect nu s-a mai procedat la discutarea cererilor în probațiunea temeiniciei fondului acțiunii, potrivit exigentelor art.248 C.proc.civ.
Mențiunile hotărârii judecătorești cu privire la pronunțarea în ședință publică fac dovada până la înscrierea în fals, în considerarea valorii de înscris autentic a actului jurisdicțional.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale evocate, potrivit art.480 N.C.proc.civ., apelul a fost respins, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
În temeiul art.453 C.proc.civ., față de culpa sa procesuală, tribunalul a obligat apelanta-reclamantă la cheltuieli de judecată către intimatul-pârât B. F. în sumă de 500 lei, parte din onorariul avocațial în suma de 1500 lei, potrivit chitanței de la dosar, redus în temeiul art.451 alin.1 C.proc.civ. față de caracterul său nerezonabil prin raportare la volumul de muncă depus de avocat (reprezentare la un singur termen de judecată).
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta T. I., recursul fiind îndreptat atât împotriva deciziei de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 431 C.proc.civ., cât și împotriva soluției date în apel, pe fondul cauzei.
Reclamanta și-a întemeiat în drept recursul pe dispozițiile art.488 pct.4,5 și 8 NCPC.
Intimații, deși legal citați nu au formulat întâmpinări în cauză.
La termenul de judecată de azi – 18 februarie 2016 – curtea, în baza art.224 rap.la art248 NCPC și în prezența mandatarului reclamantei, cu studii juridice a pus în discuție excepția tardivității recursului împotriva hotărârii de respingere a cererii de sesizare a Curți Constituționale în raport cu disp.art.29 alin.5 din L.47/1992 - republicată, dar și de inadmisibilitate a recursului privind chestiunile de fond, în raport cu disp.art.XVIII din L.2/2012 rap.la art.483 NCPC.
Astfel, în raport cu excepția de tardivitate, curtea va constata că potrivit art.29 alin.5 din L.47/1992 –republicată, că aceasta este întemeiată.
Textul legal relevant prevede că, dacă excepția este găsită inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța va respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, iar această încheiere poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare, recursul urmând a se judeca în termen de 3 zile.
Or, în cazul concret din speță, hotărârea a fost pronunțată la data de 30 septembrie 2015, în timp ce recursul s-a depus și s-a înregistrat de către reclamantă abia la data de 29 octombrie 2015, evident cu depășirea termenului legal de 48 de ore de la pronunțare.
Mai apoi, cu privire la excepția de inadmisibilitate în raport cu disp.art.XVIII din L.2/2012 rap.la art.483 NCPC, curtea va constata că și aceasta este întemeiată.
În acest sens, curtea va constata că potrivit art.XVIII din L.2/2013, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.
De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.
Or, această normă, prin raportare și la disp.art.483 NCPC, va conduce curtea la constatarea că recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei definitive nr.933/30.09.2015 a Tribunalului T. este inadmisibil.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.496 NCPC, rap.la art. art.XVIII din L.2/2012 rap.la art.483 NCPC, va respinge ca inadmisibil recursul formulat de recurenta – reclamantă T. I. în contradictoriu cu intimații – pârâți ., C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar B. și B. F. împotriva deciziei civile nr.933 din 30 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în ceea ce privește soluția dată cererii de apel, pe fond, așa cum a fost formulată de reclamantă.
Totodată, curtea, în temeiul prev. art.496 NCPC rap. la art.29 alin.5 din L.47/1992 – republicată, va respinge ca tardiv recursul formulat de recurenta – reclamantă T. I. împotriva aceleiași decizii, în ceea ce privește respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, cu privire la modul de aplicare de către prima instanță a disp.art.431 NCPC.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.451 și urm. NCPC întrucât intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de recurenta reclamantă T. I. în contradictoriu cu intimații pârâți ., C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar B. și B. F. împotriva Deciziei civile nr.933 din 30 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul T. în ceea ce privește soluția dată cererii de apel formulată de reclamantă.
Respinge ca tardiv recursul formulat de recurenta reclamantă T. I. împotriva aceleiași decizii în ceea ce privește respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a modului de aplicare de către prima instanță a dispozițiilor art. 431 C.proc.civ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.-M. N. C. P. M. G.
GREFIER,
A.-D. B.
Red. C.P. –24.02.2016
Tehnored. AB. –25.02.2016/6ex./SM/4 . instanță: Judecătoria Lugoj, Judecător: C. R. C.
Instanța de apel: Tribunalul T., Judecători: L. D., I. A. D.
Se comunică:
Reclamantei recurente T. I., cu domiciliul în Lugoj, ., jud. T.
Pârâților intimați: ., cu sediul în B., ., jud. T.,
C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar B., -„-
B. F., domiciliat în Lugoj, ., jud. T.
| ← Cereri. Decizia nr. 42/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 27/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
