Acţiune în anularea hotărârii arbitrale. Motive prevăzute limitative de lege
| Comentarii |
|
în cadrul acţiunii în anulare, instanţa nu poate să se pronunţe decât în limita motivelor restrictive reglementate în art. 364 lit. a)-i) C.proc.civ.
(Secţia civilă, decizia nr. 2851 din 30 mai2003)
Prin hotărârea arbitrală nr. 774 din 12 decembrie 2000 a fost admisă acţiunea formulată de reclamantele A.M. Botoşani şi S.l. Botoşani împotriva cooperativei meşteşugăreşti U. Botoşani, prin care acestea au cerut respectarea şi aplicarea hotărârii nr. 45 din 29 octombrie 1998 emisă de Consiliul executive al A.M. Botoşani, rămasă definitivă şi irevocabilă, respectarea şi aplicarea proiectului de fuziune nr. 533 din 31 iulie 2000, predarea de către S.l. Botoşani în deplină proprietate şi posesie a întregului patrimoniu, conform hotărârii de reorgar" are prin fuziune a persoanei juridice.
împo" ja acestei sentinţe, pârâta a promovat acţiune în anulare, criticile formulate făcând referire la necitarea corectă pentru termenul din 12 decembrie 2000 şi lipsa convenţiei arbitrate, precum şi neconstituirea legală a Arbitrajului UCECOM, excepţii respinse prin încheierea din 11 iunie 2001.
Prin decizia civilă nr. 233 din 11 februarie 2002 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială a admis acţiunea în anulare, a dispus anularea hotărârii arbitrale şi pe fond, a respins acţiunea reclamantelor ca nefondată.
în motivarea evoluţiei, instanţa de apel a reţinut că hotărârea nr. 45 din 29 octombrie 1998 privind fuziunea prin absorbţie a C.M.U. Botoşani la S.l. Botoşani este contrară voinţei exprimată de membrii cooperatori ai petiţionarei în A.G.E. din 19 octombrie 1988, iar pe de altă parte, a considerat că Arbitrajul
UCECOM este nelegal constituit şi nu poate pronunţa hotărâri arbitrale.
De asemenea, în considerentele deciziei, instanţa de apel a precizat că excepţiile privind necitarea corectă pentru termenul din 12 decembrie 2000 şi lipsa convenţiei arbitrale au fost soluţionate prin încheierea de şedinţă din 11 iunie 2001, în sensul respingerii acestora.
împotriva acestei decizii, reclamantele au declarat recurs, criticile făcând referire la aspectele de nelegalitate şi netemeinicie, prevăzute în art. 304 pct. 4, 7 şi 10 C.proc.civ., susţinând că în cadrul acţiunii în anulare, instanţa nu poate să se pronunţe decât în limita motivelor reglementate de art. 364 C.proc.civ., or, prin soluţia dată instanţa de apel a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti constatând că hotărârea UCECOM nr. 9/1999 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Arbitraj UCECOM este nelegală.
De asemenea se arată că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi nu s-a pronunţat asupra probelor administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 364 C.proc.civ. hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare, pentru motivele restrictiv prevăzute la lit. a-i.
Din conţinutul acţiunii în anulare rezultă că petenta, în calea de atac promovată, a făcut referire
la procedura de citare care nu a fost legal îndeplinită, nu există o convenţie arbitrală între părţile în litigiu, hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţiile imperative ale legii.
Or, motivarea deciziei nu răspunde criticilor formulate împotriva hotărârii arbitrale, deşi art. 261 pct. 5 C.proc.civ. prevede că hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Din considerentele deciziei atacate rezultă că nu s-a analizat şi răspuns la fiecare motiv, neregulata citare şi lipsa convenţiei arbitrale fiind soluţionate ca excepţii şi nemotivate aşa cum rezultă din încheierea şedinţei publice din 11 iunie 2002.
Cum instanţa de recurs nu poate suplini această carenţă, Curtea, conform art. 304 pct. 7 şi art. 312 pct. 5 C.proc.civ. a admis recursul, a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Bucureşti pentru a analiza în întregime motivele de anulare a hotărârii arbitrale criticate.
| ← Acţiune în revendicare. Imobil preluat de stat în baza... | ICCJ. Decizia nr. 397/2004. Civil → |
|---|
