ICCJ. Decizia nr. 397/2004. Civil
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 397 din 22 ianuarie 2004
Prin sentinţa penală nr. 129 din 7 februarie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul D.F. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., raportat la art. 109 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., art. 100 C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) – art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 103 alin. (6) C. pen., s-a revocat măsura educativă a libertăţii supravegheate, luată faţă de inculpat prin sentinţa penală nr. 2879/2001 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 18 decembrie 2001.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la data de 16 iulie 2002, la zi.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La 16 iulie 2002, pe peronul unei staţii de metrou, inculpaţii minori D.F. şi M.S. (condamnat în aceeaşi cauză) au oprit-o pe partea vătămată Z.D., în vârstă de 14 ani, şi în timp ce inculpatul D.F. a imobilizat-o, punându-i mâinile în jurul gâtului, inculpatul M.S. a smuls un lanţ cu medalion şi cruce din aur de la gâtul părţii vătămate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin decizia nr. 335 din 18 iunie 2003, admiţând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul D.F., a desfiinţat, în parte, sentinţa şi rejudecând, a înlăturat condamnarea inculpatului D.F. şi în baza art. 104 C. pen., a aplicat inculpatului măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Totodată, s-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 16 iulie 2002, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul D.F. a solicitat aplicarea măsurii educative a libertăţii supravegheate.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în raport de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de dezvoltarea intelectuală şi morală a inculpatului minor (care a abandonat şcoala după 2 clase primare), de situaţia familială a acestuia, precum şi de datele ce caracterizează persoana minorului (anterior i-a fost aplicată măsura educativă a libertăţii supravegheate, pentru o infracţiune de furt calificat) instanţa a aplicat, în mod just, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, care poate asigura eficient îndreptarea minorului şi dobândirea unei pregătiri profesionale potrivit cu aptitudinile sale.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, recursul inculpatului D.F. a fost respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
| ← Acţiune în anularea hotărârii arbitrale. Motive prevăzute... | ICCJ. DECIZIA nr. 984/2004. Civil → |
|---|
