ICCJ. Decizia nr. 10/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10.406
Dosar nr. 15.378/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 247/2003, Tribunalul Dolj a respins acţiunea reclamantei S.E. având ca obiect anularea deciziei nr. 3650/2002 emisă de pârâta SC E. SA Işalniţa, decizie prin care, această pârâtă i-a respins cererea de retrocedare a suprafeţei de 0,50 ha teren aflat în posesia acestei din urmă părţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul a reţinut că nu mai există teren disponibil, aşa după cum s-a constatat prin raportul de expertiză efectuat, motiv pentru care, reclamanta este îndreptăţită numai la despăgubiri.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe, a fost admis prin Decizia 209/2003 a Curţii de Apel Craiova în sensul anulării sentinţei şi a reţinerii cauzei spre rejudecare, pentru efectuarea unei expertize topografice în vederea stabilirii valorii de circulaţie a terenului în litigiu.
După administrarea probei dispuse, prin Decizia civilă nr. 705/2003, Curtea de Apel Craiova, a admis acţiunea reclamantei, a anulat Decizia emisă de pârâtă şi a constatat dreptul reclamantei de a primi măsuri reparatorii în echivalent conform valorii stabilite prin raportul de expertiză aflat la dosar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C.E. SA Craiova criticând-o pentru următoarele motive:
În mod greşit s-a constatat dreptul reclamantei la măsuri reparatorii deoarece, terenul reprezentând fosta sa proprietate, este situat în extravilan şi totodată, a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Dat fiind faptul că astfel de terenuri, conform art. 8 modificat potrivit Titlului I pct. 13 din Legea 10/2001, nu pot face obiectul acestei din urmă legi, rezultă că instanţa de apel a soluţionat cauza cu încălcarea legii.
O altă critică se referă la faptul că şi în situaţia în care reclamanta ar fi fost îndreptăţită la restituire sau măsuri reparatorii, trebuia să se aibă în vedere faptul că, suprafaţa deţinută în proprietate a fost de 3976 mp din care, i s-a retrocedat o cotă de 75% în baza Legii 18/1991.
Diferenţa rămasă de restituit, o reprezintă cota de 25% care raportată la suprafaţa totală de 3976 mp, o reprezintă suprafaţa de 994 mp şi deci, echivalentul acestei suprafeţe trebuia calculat iar nu cel pretins.
Examinând recursul recurentei atât prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., se constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
După cum rezultă din ambele rapoarte de expertiză efectuate în fiecare din cele două faze parcurse ale procesului, suprafaţa de 0,50 ha pretinsă de reclamantă în echivalent, a fost expropriată prin Decretul nr. 123/1962 şi trecută în proprietatea statului.
Instanţa de apel, după anularea sentinţei Tribunalului şi reţinerea cauzei spre rejudecare, nu a fost preocupată de a verifica dacă, scopul exproprierii acestei suprafeţe de teren s-a realizat sau nu şi nici dacă au fost acordate despăgubiri pentru expropriere.
Nevoia analizării acestor aspecte se impunea atât pentru cunoaşterea întinderii suprafeţei ce poată fi pretinsă, al modalităţii juridice de dobândire a folosinţei ori proprietăţii de către deţinătorul actual, al realizării sau nu al scopului exproprierii pentru a se putea stabili dacă, reclamanta este îndreptăţită la restituire în natură sau în echivalent. Totodată, acordarea sau nu de despăgubiri pentru expropriere, era necesar a se verifica pentru a se constata dacă este îndeplinită condiţia restituirii acestora, prealabilă acordării măsurilor reparatorii, aşa după cum prevăd dispoziţiile art. 11 pct. 2 şi pct. 1 din Legea 10/2001.
Aceeaşi instanţă nu a fost preocupată de a stabili dacă terenul în litigiu este situat în intravilanul ori extravilanul localităţii.
Aceasta deoarece, pârâta recurentă a susţinut că este teren extravilan iar expertiza a concluzionat a fi intravilan.
De altfel, această împrejurare trebuia clarificată nu doar ca urmare a susţinerilor contradictorii ale părţilor ci şi din nevoia stabilirii aplicabilităţii prevederilor art. 8, art. 31 şi art. 36 din Legea 10/2001. Pentru respectarea acestor dispoziţii legale, trebuia stabilită natura juridică a terenului nu doar la data soluţionării cauzei ci şi la data exproprierii precum şi la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991.
Instanţa de apel nu a stabilit şi nu a analizat legalitatea şi temeinicia pretenţiilor reclamantei prin prisma susţinerii pârâtei confirmată de Primăria Işalniţa (f.76 fond) potrivit căreia, din suprafaţa de 2,45 ha, reclamanta a primit în procedura la Legea 18/1991, suprafaţa de 1,85 ha, reţinându-se un procent de 25% pentru lipsa terenului şi, pentru care, Comisia Comunală a întocmit anexa nr. 40 conform Legii 1/2000, ţinând seama de cererea nr. 18/1997 în acest sens, a reclamantei.
Aşadar, trebuia verificat dacă, în cadrul procedurii deschisă de Legea 18/1991, reclamanta a solicitat drepturile pentru întreaga suprafaţă şi dacă această cerere a primit o rezolvare pentru a se cunoaşte în ce măsură, pentru eventuala suprafaţă nerestituită în natură ori echivalent, mai sunt operante prevederile Legii nr. 10/2001.
Pe de altă parte, nu s-a stabilit cu certitudine dacă, suprafaţa de teren pretinsă, este identică cu cea cuprinsă în anexa 40 pentru care s-a recunoscut dreptul la despăgubiri.
Dat fiind faptul că, toate aceste aspecte juridice sunt condiţionate de clarificarea unor stări de fapt corecte ce nu pot fi stabilite decât prin refacerea raportului de expertiză, urmează a fi admis recursul şi conform art. 312 pct. 3 C. proc. civ. cauza va fi trimisă spre rejudecare la instanţa de apel, pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC C.E. Craiova SA Isalniţa Dolj împotriva deciziei nr. 705 din 2 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului declarat de reclamantă la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10515/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10358/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
