ICCJ. Decizia nr. 10133/2004. Civil. Restituire metale preţioase. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10133
Dosar nr. 15873/2004
Şedinţa publică din 6 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Reclamanţii N.S., N.H.C. şi N.A.C. au chemat în judecată Prefectura judeţului Dâmboviţa pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată aceasta la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în comuna Cândeşti, sat Drăgăneşti, jud. Dâmboviţa care a aparţinut autoarei lor N.F.
Prin sentinţa civilă nr. 162 din 10 martie 2002 Tribunalul Dâmboviţa a admis cererea şi a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma de despăgubiri băneşti pentru construcţia compusă din 2 camere şi pivniţă, magazin cu pivniţă şi salon de dans precum şi suprafaţa de 1524 mp. teren evaluat la 968.462.000 lei, conform raportului de expertiză ing. A.S.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor solicitate şi a preluării acestora abuziv de către stat, fără nici o despăgubire, construcţiile fiind demolate de autorităţile locale. Instanţa de fond a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, reclamanţii fiind îndreptăţiţi la despăgubiri şi că terenul în suprafaţă de 1524 mp nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, intrând sub incidenţa art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Prefectura judeţului Dâmboviţa, arătând că reclamanţii nu au făcut dovada preluării imobilelor (construcţie şi diferenţa de 692 mp teren) de către stat, acesta fiind şi motivul respingerii notificării.
În ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri băneşti pentru teren, apelanta a arătat că dispoz. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 se referă la acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital ori prin compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deţinător şi nu la acordarea de despăgubiri băneşti.
A susţinut că are competenţă să soluţioneze numai notificări privind construcţii demolate ce au avut destinaţia de locuinţă, partea din notificare privind terenul fiind trimisă Primăriei Cândeşti spre soluţionare.
Curtea de Apel Ploieşti prin decizia nr. 1871 din 15 iunie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Instanţa a motivat soluţia dată constatând că din suprafaţa totală de 1524 mp teren suprafaţa de 832 mp a fost preluată prin decizia nr. 799/1960 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Târgovişte iar diferenţa de teren a fost preluată fără titlu; imobilul construcţie a fost demolat de către autorităţile locale ale fostei comune Dragodăneşti, în scopul construirii unui cămin cultural şi nu se încadrează în prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001; apelanta nu a dovedit că a înaintat notificarea referitoare la teren Primăriei comunei Cândeşti.
În temeiul dispoz. art. 309 alin. (9) C. proc. civ., Prefectura judeţului Dâmboviţa a formulat recurs împotriva soluţiei pronunţate de instanţa de apel, indicând ca motive de casare faptul că în mod greşit instanţele au acordat despăgubiri băneşti pentru întreg imobilul, construcţie care a avut o altă destinaţie decât cea de locuinţă şi pentru teren.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Textul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, înainte de republicare, se aplica la imobilele demolate, care aveau altă destinaţie decât cea de locuinţă.
Or, imobilul în litigiu este compus şi din 2 camere de locuit şi pivniţă, având deci şi destinaţie de locuinţă, astfel încât nu se poate încadra în dispoziţiile acestui text.
In ceea ce priveşte critica privind necompetenţa prefecturii de a acorda despăgubiri băneşti pentru terenuri soluţia este corectă în raport de probatoriul administrat în cauză, hotărârea fiind în deplin acord cu dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 10/2001, înainte de modificarea acesteia.
De altfel, în contextul legislativ actual, prin republicarea Legii nr. 10/2001 în baza Legii nr. 247/2005, conţinutul textelor a fost modificat şi completat, iar argumentele invocate prin motivele de recurs nu au susţinere legală ca urmare a noilor dispoziţii legale, de imediată aplicare.
În considerarea celor ce preced, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Prefectura judeţul Dîmboviţa împotriva deciziei nr. 1871 din 15 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3217/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5232/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
