ICCJ. Decizia nr. 10235/2004. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10235
Dosar nr. 8186/2004
Şedinţa publică din 8 decembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 martie 1998 pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamanţii V.V., I.L., M.L. şi M.R. au chemat în judecată pe pârâţii S.L.P. Bacău, D.J.T.S. Bacău, F.I.L. Bacău, SC T. Bacău, U.J. Bacău a C.N.S.L.R. F., SC C. SA Bacău, Biroul Individual de Avocatură P.S.A.M., S.C. A. Bacău, C.N.S.L.R. F. Bucureşti, Statul Român prin D.G.F.P. Bacău şi Consiliul Local al municipiului Bacău, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâţii să fie obligaţi a le lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bacău, şi terenul aferent în suprafaţă de 934,20 mp, precum şi evacuarea pârâţilor din imobilul revendicat.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt descendenţi de gradul I ai autorului lor comun M.A., acesta din urmă dobândind imobilele prin contractul de schimb, autentificat şi transcris sub nr. 1743 din 28 mai 1941 la fostul Tribunal Bacău, secţia a III-a.
Prin sentinţele nr. 318/1960 şi respectiv 362/1967 imobilele au fost preluate în mod abuziv de stat şi trecute în administrarea fostei U.G.S.R.
Judecătoria Bacău prin sentinţa civilă nr. 10350 din 24 noiembrie 1999 a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii V.V., I.L., M.L. şi M.R.
Tribunalul Bacău, prin Decizia civilă nr. 1759 A din 2 octombrie 2000, a admis apelul reclamanţilor, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre soluţionare aceluiaşi tribunal, cu motivarea că potrivit art. 2 lit. b) C. proc. civ., valoarea imobilelor revendicate depăşeşte suma de 150.000.000 lei.
Recursul declarat de pârâta C.N.S.L.R. Frăţia a fost constatat nul prin Decizia civilă nr. 230 din 15 februarie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia civilă, la nr. 2931 din 22 martie 2001.
La termenele de judecată din data de 16 aprilie 2003 şi 14 mai 2003, reclamanţii şi-au modificat acţiunea în sensul că obiectul acţiunii îl constituie numai revendicarea imobilelor înţelegând să se judece numai cu pârâţii, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, C.N.S.L.R. F. Bucureşti şi U.J.S. Bacău a C.N.S.L.R. F.
Pârâta U.J. Bacău C.N.S.R.L. F. a formulat cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamanţilor la contravaloarea îmbunătăţirilor.
Tribunalul Bacău, secţia civilă, prin sentinţa nr. 332 din 18 iunie 2003, a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost modificată, obligând pârâţii să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie, imobilul situat în Bacău, compus din: clădire parter şi etaj în suprafaţă construită de 208,66 mp şi terenul aferent în suprafaţă de 934,20 mp identificat conform expertizei tehnice H.C. şi expertizei topo-cadastrale J.I.
A respins ca nefondată cererea reconvenţională formulată de U.J. Bacău a C.N.S.L.R. F.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că autorul reclamanţilor M.A. a fost proprietarul imobilelor în litigiu, conform contractului de schimb, transcris la grefa fostului Tribunal Bacău, secţia a III-a, sub nr. 1743 din 28 mai 1941, imobile trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 218/1960 şi respectiv Decretul nr. 712/1966.
Potrivit Decretului nr. 362/1997 terenul a trecut în folosinţa gratuită a fostei U.G.S.R., iar construcţiile în proprietatea aceloraşi uniuni sindicale, începând cu data de 1 noiembrie 1965.
După anul 1990, imobilele în litigiu au trecut în patrimoniul şi proprietatea C.N.S.L.R. F. Bucureşti, ca una din continuatoarele fostei U.G.S.R., iar U.J. Bacău a C.N.S.L.R. F. având doar dreptul de administrare a acestor bunuri.
Preluarea în proprietatea statului a imobilelor în litigiu s-a făcut fără un titlu valabil, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 1 alin. (2) din HGR. nr. 26/1996, republicată, dată în aplicarea Legii nr. 112/1995 şi a Decretului nr. 218/1960.
Comparând titlurile de proprietate, respectiv contractul de schimb autentic şi transcris sub nr. 1743 din 28 mai 1941, cu titlu deţinut de pârâţi, respectiv Decretul nr. 362/1967 Tribunalul a constatat că titlul reclamanţilor are prioritate.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, a reţinut că aceasta este nefondată, întrucât pretinsele îmbunătăţiri aduse imobilului în litigiu, sunt de fapt, lucrări de întreţinere curente şi care nu au caracterul unor reparaţii capitale, situaţie care se desprinde din concluziile raportului de expertiză tehnică.
Referitor la poziţia Ministerului Finanţelor Publice ca reprezentant al Statului Român, instanţa de fond a reţinut că acesta are calitate procesuală pasivă, deoarece terenul în litigiu, după apariţia Decretului nr. 362/1967, a rămas în proprietatea statului, iar pe de altă parte, potrivit Legii nr. 213/1998 statul are calitate procesuală pasivă prin Ministerul Finanţelor Publice.
În contra acestei hotărâri au declarat apel pârâtele U.J.C.N.S.L.R F. Bacău şi Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Bacău.
În motivarea apelului său, pârâta U.J.C.N.S.L.R. F. Bacău a susţinut că în mod greşit li s-a respins cererea reconvenţională, întrucât au dovedit că au adus îmbunătăţiri substanţiale imobilului.
Pe cale de excepţie, a solicitat trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Judecătoriei Bacău, întrucât litigiile patrimoniale de până la 2 miliarde lei sunt date în competenţa judecătoriei, ca instanţă de fond.
Pârâta D.G.F.P. Bacău a invocat lipsa calităţii procesuale a statului, întrucât imobilele au ieşit legal din proprietatea acestuia.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia nr. 93 din 6 noiembrie 2003, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţi.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că îmbunătăţirile pretinse de apelanta U.J.C.N.S.L.R. F. Bacău au fost făcute fără acordul adevăratului proprietar şi nu în interesul acestuia, iar competenţa soluţionării cauzei a fost corect stabilită în favoarea Tribunalului Bacău.
În ceea ce priveşte apelul declarat de pârâta D.G.F.P. Bacău a reţinut că Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice îşi justifică calitatea procesuală întrucât reclamanţii nu pot revendica terenul decât de la Statul Român, acesta fiind deţinătorul imobilului.
Ulterior pronunţării deciziei nr. 93 din 6 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, apelanta D.G.F.P. Bacău a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în decizie, în sensul că deşi eroare nu s-a trecut ca apelant Ministerul Finanţelor Publice prin mandatar D.G.F.P. Bacău.
Prin încheierea din camera de consiliu din 26 februarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bacău a fost respinsă ca nefondată cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de apelanta D.G.F.P. Bacău, cu motivarea că apelul a fost declarat de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Bacău.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta U.J. C.N.S.L.R. F. Bacău, iar pârâta D.G.F.P. Bacău împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 26 februarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
Prin recursul declarat pârâta U.J. C.N.S.L.R. F. Bacău critică Decizia instanţei de apel, arătând că, în mod greşit a fost respinsă cererea privind excepţia competenţei materiale a tribunalului în soluţionarea cererii, competentă fiind potrivit art. 1 pct. 2 din OUG nr. 138/2000, judecătoria ca instanţă de fond, întrucât valoarea litigiului este de până la 2 miliarde lei.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, a susţinut că ambele instanţe nu au avut în vedere îmbunătăţirile aduse construcţiei, aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică aflat la dosar.
Recurenta-pârâtă D.G.F.P. Bacău, prin recursul declarat a susţinut că, instanţa de judecată s-a pronunţat fără citarea părţilor, iar pe fondul cauzei, calitate procesuală a avut doar Ministerul Finanţelor Publice şi nu D.G.F.P. Bacău.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce succed:
Excepţia privind necompetenţa materială a tribunalului a fost soluţionată cu putere de lucru judecat prin Decizia nr. 1759 A din 2 octombrie 2000 pronunţată de Tribunalul Bacău, astfel că această critică este nefondată.
Şi cel de-al doilea motiv de recurs vizând greşita respingere a cererii reconvenţionale este nefondat.
Îmbunătăţirile aduse imobilului în litigiu sunt potrivit raportului de expertiză, întreţineri curente care incumbă oricărui deţinător şi nu au caracterul unor reparaţii capitale.
Din dispozitivul sentinţei civile nr. 332 din 18 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Bacău, rezultă că pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice alături de C.N.S.L.R. F. şi U.J. a sindicatelor C.N.S.L.R. F. Bacău au fost obligaţi să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie imobilul în litigiu şi nicidecum nu s-a dispus obligarea recurentei D.G.F.P. Bacău.
Cererea de îndreptare a erorii materiale se soluţionează fără citarea părţilor.
Dacă instanţa găseşte succesor, spre a obţine unele lămuri, poate dispune şi citarea părţilor [art. 281 alin. (2) C. proc. civ.].
În speţă, instanţa de apel a apreciat că nu se impune citarea părţilor, astfel că şi acest motiv este nefondat.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile fiind nefondate, urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de U.J. C.N.S.L.R., filiala Bacău, împotriva deciziei civile nr. 93 din 6 noiembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, şi recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Bacău împotriva încheierii din 26 februarie 2004 dată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, în dosarul nr. 3503/2003.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1051/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10140/2004. Civil → |
|---|
