ICCJ. Decizia nr. 1051/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1051.
Dosar nr. 15783/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2005
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia civilă, la 20 august 2003, B.P. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea dispoziţiei nr. 1453 din 18 iulie 2003 emisă de Primarul municipiului Lugoj.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul este moştenitorul părinţilor săi B.R. şi B.M., calitate care rezultă din sentinţa civilă nr. 1489/1998 pronunţată de Judecătoria Lugoj precum şi din Decizia civilă nr. 2571 A/1998 a Tribunalului Timiş, secţia civilă.
Ambele hotărâri se află în conservare la secretariatul primăriei, astfel încât pentru rezolvarea notificării adresate de contestator primarul putea obţine aceste înscrisuri.
Prin sentinţa civilă nr. 1226 din 21 noiembrie 2003 Tribunalul Timiş, secţia civilă, a respins contestaţia ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că B.P. nu s-a conformat solicitării Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, de completare a dosarului cu actele doveditoare ale calităţii de persoană îndreptăţită.
Contestatorul avea obligaţia de a depune actele doveditoare ale dreptului de proprietate şi cele care îi atestau calitatea de moştenitor până la data de 14 mai 2003.
Instanţa a înlăturat susţinerea contestatorului în sensul că nu mai trebuia să întregească dosarul deoarece exista documentaţia întocmită în baza Legii nr. 112/1995, deoarece Comisiei nu-i revine obligaţia e a depune diligenţe în vederea verificării situaţiei imobilului, respectiv dacă au mai fost formulate anterior cereri şi cum au fost dovedite.
Apelul declarat de contestator împotriva acestei hotărâri a fost admis prin Decizia civilă nr. 1138 din 26 mai 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă. Sentinţa a fost schimbată în tot în sensul că a fost admisă contestaţia şi primarul a fost obligat să emită o nouă dispoziţie care să conţină oferta de despăgubiri reprezentând diferenţa dintre suma încasată conform Hotărârii nr. 8761/1999 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, actualizată cu indicele de inflaţie şi valoarea corespunzătoare a imobilului.
În considerentele deciziei sale, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a greşit atunci când a considerat că termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 este de decădere şi nu de recomandare aşa cum este cel prevăzut de art. 21 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Astfel, sancţiunea nerespectării termenului pentru înregistrarea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii. Acest termen nu poate fi confundat cu cel prevăzut pentru depunerea actelor doveditoare ale dreptului de proprietate sau ale calităţii de moştenitor, pentru nerespectarea acestuia sancţiunea nefiind decăderea, sens în care s-a pronunţat doctrina şi jurisprudenţa în materie.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs Primarul municipiului Lugoj care a formulat următoarele critici:
Termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 este unul de decădere, aspect care rezultă din prevederile articolului unic al OUG nr. 10/2003.
Natura termenului rezultă şi din interpretarea dispoziţiilor art. 23.3 din HG nr. 498/2003.
Hotărârea instanţei de apel este nelegală, fiind dată cu încălcarea textelor menţionate. În lipsa unor considerente argumentate pe baza textelor de lege în materie, Decizia curţii de apel este lipsită de temei legal, neputându-se reţine doar anumite opinii exprimate în literatura de specialitate.
Recursul a fost motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând Decizia curţii de apel, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate în primă instanţă, Curtea a apreciat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform art. 22 din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data judecăţii în fond, şi pe care au avut-o în vedere ambele instanţe, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare odată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a legii.
Acest termen a fost prelungit succesiv prin mai multe ordonanţe de urgenţă, ultima fiind cea cu nr. 10/2003.
Potrivit articolului unic al OUG nr. 10/2003, termenul de depunere a actelor doveditoare prevăzut la art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, se prelungeşte cu două luni, respectiv până la data de 14 mai 2003. În toate cazurile, actele depuse sau invocate de persoana îndreptăţită după expirarea termenului prevăzut la alin. (1) nu mai pot fi admise ca probe pentru soluţionarea cauzei.
Rezultă aşadar cu evidenţă că termenul prevăzut de art. 22 este unul de decădere.
Nu s-ar putea susţine că prin acest text se încalcă liberul acces la justiţie, de vreme ce partea interesată nu mai poate administra dovezi înaintea instanţei. Uneori, pentru a evita tergiversarea asigurării stabilităţii raporturilor juridice civile, legiuitorul poate impune anumite termene în care părţile să-şi poată valorifica drepturile.
În cazul de faţă, în justiţie se examinează legalitatea soluţiei date de unitatea notificată, în raport de înscrisurile depuse în termen.
Faptul că termenul de depunere a actelor doveditoare a dreptului de proprietate şi a calităţii de moştenitor este de decădere rezultă şi din actuala redactare a art. 23 din Legea nr. 10/2001 care prevede că „actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calităţii de asociat sau acţionar al persoanei juridice, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate şi, după caz, înscrisurile care descriu construcţia demolată şi orice alte înscrisuri necesare evaluării pretenţiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluţionării notificării".
În hotărârea instanţei de apel, mai mult decât sumar motivată, nu s-a arătat de ce se consideră că termenul pentru depunerea înscrisurilor doveditoare solicitate nu este de decădere, după cum nu s-a arătat nici care este, în opinia instanţei, iar nu a doctrinei şi jurisprudenţei invocate generic, natura termenului.
Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea a apreciat că instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală, dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, ceea ce impune admiterea recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis şi hotărârea recurată va fi modificată în sensul că va fi respins apelul declarat de contestator, de vreme ce acesta a depus înscrisurile ce consideră că-i probează calitatea de moştenitor înaintea instanţei.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Lugoj împotriva deciziei civile nr. 1138 din 26 mai 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o modifică şi în consecinţă:
Respinge apelul declarat de contestatorul B.P. împotriva sentinţei civile nr. 1226 din 21 noiembrie 2003 a Tribunalului Timiş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10512/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10235/2004. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
