ICCJ. Decizia nr. 1033/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1033
Dosar nr. 10380/2004
Şedinţa publică de la 10 februarie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 356 din 26 august 2003, Tribunalul Dolj a admis contestaţia precizată formulată de reclamanta C.E. împotriva dispoziţiei nr. 4287 din 27 februarie 2003, emisă de Primarul municipiului Craiova, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Craiova. S-a anulat dispoziţia emisă de primar şi s-a dispus restituirea în natură de către Primăria municipiului Craiova a suprafeţei de 334 mp teren situată în Craiova.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta este succesoarea descendentă a autorului său G.I., al cărui imobil, compus din construcţie şi teren în suprafaţă de 330 mp, a fost expropriat în anul 1982, în baza Decretului nr. 339/1980.
Instanţa a mai reţinut că faţă de constatările raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, terenul în litigiu este în prezent liber, nu este ocupat de construcţii sau alte obiective de interes public, având aspect de teren viran, astfel că a dispus restituirea în natură a acestuia.
S-a mai constatat că restituirea în natură nu este condiţionată de rambursarea unei despăgubiri pentru terenul expropriat, întrucât, potrivit adresei emisă de Consiliul judeţean Dolj, autorul contestatoarei nu a primit şi încasat despăgubiri cu ocazia exproprierii.
Prin decizia nr. 322 din 7 noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins apelul declarat de Consiliul local al municipiului Craiova împotriva sentinţei.
Curtea a reţinut că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a principiului restituirii în natură a terenurilor libere de construcţii, instituit prin art. 7-10 din Legea nr. 10/2001, în condiţiile în care din constatările expertizei tehnice efectuate în cauză a rezultat că terenul nu este afectat de utilităţi publice, ci este teren viran neîngrijit şi nedotat cu aparate şi instalaţii de joacă, aşa cum se susţine.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Consiliul local Craiova, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurentul invocă lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Craiova, cu motivarea că aceasta nu are personalitate juridică.
Susţine recurentul că terenul este afectat de utilităţi publice şi că, în raport de Certificatul de urbanism nr. 2338 din 19 septembrie 2002, din care rezultă că acesta este plasat într-o zonă de locuinţe colective de blocuri, folosit parţial ca loc de joacă pentru copii şi zonă verde şi ocupat parţial de actuala stradă, instanţa trebuia să aplice dispoziţiile art. 10 şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, stabilind măsuri reparatorii prin echivalent, iar nu să dispună restituirea în natură a terenului.
Recursul va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Deşi potrivit art. 19 din Legea administraţiei locale nr. 215/2001, primăria este o structură cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire efectivă hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale localităţii în care funcţionează, în cadrul de aplicare a Legii nr. 10/2001, sunt de observat dispoziţiile art. 21, potrivit cărora notificarea trebuie adresată persoanei juridice deţinătoare, dispoziţiile art. 23, care instituie obligaţia acesteia de a emite decizie ori dispoziţie motivată şi de a o comunica persoanei îndreptăţite, în condiţiile şi termenele prescrise, precum şi dispoziţiile art. 24, care prevăd dreptul părţii de a ataca în justiţie decizia emisă de persoana juridică deţinătoare.
Atunci când persoana juridică deţinătoare este primăria, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 prevede că „în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti”.
În cauză, se constată că deţinătoarea terenului în litigiu este Primăria municipiului Craiova, căreia i-a fost adresată notificarea şi că dispoziţia nr. 4287 din 27 februarie 2003 a fost emisă de Primarul municipiului Craiova.
Ca urmare, contestaţia îndreptată împotriva dispoziţiei nr. 4287/2003 putea fi soluţionată în contradictoriu cu unitatea deţinătoare, menţionată de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Celelalte susţineri făcute în recurs nu sunt confirmate de probele administrate în cauză.
Astfel, din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, necontestat de părţi, rezultă că terenul în litigiu este liber, nu este afectat de utilităţi publice, are aspectul de teren viran, fiind neîntreţinut şi neîngrijit, pe acesta fiind plasate trei schelete metalice ruginite.
De altfel, susţinerea că terenul este „folosit parţial ca loc de joacă pentru copii” este infirmată chiar de certificatul de urbanism de care se prevalează recurentul, certificatul atestând în legătură cu folosinţa actuală a terenului că este „ocupat parţial de foste dotări pentru loc de joacă copii”.
În raport de concluziile expertizei, avute în vedere de ambele instanţe, urmează a constata că soluţia adoptată de acestea este legală.
Ea urmează principiul restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv, consacrat prin art. 1 din Legea nr. 10/2001.
Pentru considerentele ce preced, se va respinge recursul declarat de Consiliul local Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de Consiliul local Craiova, împotriva deciziei civile nr. 322 din 7 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1901/2004. Civil. încheieri cerere... | ICCJ. Decizia nr. 7648/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
