ICCJ. Decizia nr. 1901/2004. Civil. încheieri cerere îndreptare si completare deciziei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1901
Dosar nr. 10776/2004
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 10813 din 7 iunie 2000, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis în parte acţiunea reclamantei S.V., sentinţa fiind desfiinţată prin decizia civilă nr. 3287 din 13 decembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti care, în urma admiterii apelurilor declarate de reclamantă şi pârâtul M.M.P.S., a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În fond după casare, judecătoria, prin sentinţa civilă nr. 1647 din 25 februarie 2002, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâţii D.G.M.P.S. şi M.M.P.S., în solidar, la plata pensiei datorată reclamantei în perioada 19 mai 1996-30 septembrie 2001.
Apelul declarat de M.M.P.S. a fost admis prin decizia nr. 1915/A din 24 septembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de către S.V. şi D.G.M.P.S.
La data de 26 mai 2003, în dosarul nr. 3351/2002, a fost pronunţată decizia civilă nr. 1250 prin care, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat recursul declarat de S.V. împotriva deciziei civile nr. 1915/A din 24 septembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Prin cererile înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la 11 aprilie 2003 şi 22 iulie 2003, S.V., prin împuternicit I.I.C. a declarat recurs împotriva încheierilor din 24 martie 2003 şi din 2 iulie 2003, date de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 3351/2002, cererea de recurs fiind scutită de taxă de timbru.
Recursul declarat este inadmisibil.
Prin încheierea din 24 martie 2003, dată în camera de consiliu, în dosarul nr. 3351/2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, a respins ca nefondate cererile de îndreptare a încheierii de şedinţă din 27 ianuarie 2003, formulată de recurenta S.V.
Prin încheierea din 2 iulie 2003, dată în camera de consiliu, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, a respins ca nefondate cererile de îndreptare şi de completare a deciziei civile nr. 1250 din 26 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, constatând că nu sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru a se dispune îndreptarea deciziei. Cererea de completare a hotărârii a fost calificată ca şi concluzii scrise, în sensul art. 146 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că nu s-a invocat omisiunea pronunţării asupra unui capăt de cerere.
Potrivit art. 2813 C. proc. civ., încheierile şi hotărârile pronunţate în urma unor cereri prin care s-a solicitat îndreptarea sau completarea unei hotărâri sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea vizată.
În cauză, ambele încheieri recurate au fost pronunţate în cadrul procedurii de judecată a recursului, procedură ce se finalizează printr-o hotărâre ce nu poate fi supusă nici unei căi de atac ordinare.
Prin urmare, datorită faptului că decizia pronunţată de Curtea de Apel nu este supusă nici unei căi de atac, nici cele două încheieri nu pot fi supuse căii de atac a recursului.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de reclamantă va fi privit ca inadmisibil şi, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.V. prin împuternicit I.I.C. împotriva încheierilor date de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 3351/2002, la 24 martie 2003 şi 2 iulie 2003.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3206/2004. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1033/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
