ICCJ. Decizia nr. 7648/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
-SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ-
Decizia nr. 7648
Dosar nr. 18683/2004
Şedinţa publică de la 6 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26 septembrie 2003 la Tribunalul Timiş şi precizată la data de 9 decembrie 203 reclamantul H.A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Timişoara să se dispună anularea dispoziţiei cu nr. 1848 din 3 septembrie 2003 prin care a fost respinsă cererea sa de restituire în natură a imobilului situat în Timişoara, înscris în C.F. nr. 4301 Timişoara iar pe cale de consecinţă să i se acorde măsuri reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 83 din 27 ianuarie 2004 Tribunalul Timiş a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că dispoziţia nr. 1848 din 3 septembrie 2003 a respins cererea reclamantei cu motivarea că aceasta nu a completat în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 documentaţia pentru dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în sensul art. 3 din lege, termenul prevăzut fiind de decădere şi nu de recomandare.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a formulat apel.
Reclamantul arată că la dosarul cauzei se află toate actele necesare pentru soluţionarea favorabilă a notificării şi trebuie luate în seamă chiar dacă au fost depuse direct în faţa instanţei.
Termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 este de recomandare. Mai arată reclamantul că normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 stipulează că în ipoteza respingerii notificării pentru considerentele nedepunerii în termen a actelor justificative acestea pot fi depuse şi cu ocazia uzitării căilor de atac, după termenul prevăzut în art. 22 din lege, dacă aceste acte sunt necesare pentru soluţionarea notificării.
Prin decizia nr. 1419 din 17 iunie 2004 Curtea de Apel Timişoara a admis apelul, a schimbat în totalitate hotărârea atacată în sensul că a admis acţiunea, a anulat dispoziţia nr. 1848 din 3 septembrie 2003 şi a dispus restituirea în natură a imobilului.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că reclamantul are calitate procesuală activă, termenul prevăzut în art. 22 din lege pentru depunerea documentaţiei este un termen de recomandare fiind diferit de cel prevăzut în art. 21 pentru depunerea notificării (care este un termen de decădere).
Reclamantul are posibilitatea să completeze documentaţia cu ocazia probatoriului administrat de instanţă
Împotriva acestei decizii pârâtul Municipiul Timişoara prin primar a declarat recurs.
Chiar dacă nu se indică motivul de casare, prezentarea recursului permite încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul susţine că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre greşită, termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 este un termen de decădere.
Recursul nu este fondat şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. va fi respins pentru considerentele ce vor urma.
În soluţionarea recursului, pentru a răspunde motivului de recurs redat este necesară clarificarea unor probleme de drept în aplicarea corectă a unor prevederi cuprinse în Legea nr. 10/2001.
Întrucât cererea de restituire a imobilului formulată prin notificare a fost respinsă pentru că nu s-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită întrucât dosarul nu a fost completat în termenul prevăzut de lege se impune a se stabili ce se înţelege prin obligaţia persoanei de a depune notificarea, actele doveditoare a dreptului de proprietate în înţelesul legii aplicabile cât şi obligaţia respectării termenelor stipulate în art. 21 şi art. 22 din lege.
Potrivit art. 22 actele doveditoare ale dreptului de proprietate vor fi depuse ca anexă la notificare într-un termen ce a fost ulterior prelungit prin lege.
La pct. 22.1 din H.G. nr. 498/2003 de aprobare a normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 se prevede ce se înţelege prin acte doveditoare.
Din analiza formei şi conţinutului notificării se constată că aceasta îndeplineşte punctual condiţiile cerute de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
În cadrul probei cu acte reclamantul a dovedit la instanţa de fond calitatea procesuală activă cât şi împrejurarea că este persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, actele depuse ulterior soluţionării notificării prin dispoziţia nr. 1848 din 3 septembrie 2003 fiind folosite ca mijloc de probă cu ocazia acţiunii introductive la instanţă determinată de refuzul soluţionării favorabile a acesteia îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 22.1 din H.G. nr. 498/2003.
De asemenea se observă că art. 22 din Legea nr. 10/2001 nu menţionează expres că termenul de 18 luni (prelungit ulterior prin lege) este un termen de decădere.
Aşa fiind, recursul va fi respins pentru considerentele prezentate.
Deoarece pârâtul a căzut în pretenţii prin respingerea recursului şi reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată, rezultând culpa procesuală, urmează a obliga pârâtul la plata sumei de 200 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul Timişoara prin primar împotriva deciziei nr. 1419 din 17 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Obligă pe pârâtul Municipiul Timişoara să plătească reclamantului H.A. suma de 200 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1033/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7143/2004. Civil. Retrocedare teren expropriat... → |
|---|
