ICCJ. Decizia nr. 1046/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1046
Dosar nr. 42537/1/2004
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 169 din 28 ianuarie 2004 pronunţată de Tribunalul Mureş s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii K.M., K.E., K.Z., N.Z. şi N.G. în contradictoriu cu Primăria Comunei Brâncoveneşti şi Primarul Comunei Brâncoveneşti privind anularea dispoziţiei nr. 191 din 5 august 2002 a Primarului Comunei Brâncoveneşti.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin acţiunea de faţă reclamanţii, în calitate de moştenitori ai fostului proprietar, au solicitat restituirea în natură a 10635 mp teren intravilan înscris în C.F. nr. 1557 Brâncoveneşti cu nr. top 192/2, 192/3, 219, 224/1,225/1, 228, 229.
Reclamanţii sunt succesorii defuncţilor K.I., K.A. şi K.Z.
Din datele înscrise în C.F. înainte de exproprierea terenului din 1969 rezultă că terenul a fost proprietatea baronului K.I., proprietarul tabular (fila 5 a dosarului).
Terenul a fost dezmembrat în anul 1974, pe o porţiune au fost construite locuinţe particulare autorizate, iar pentru altă porţiune s-a eliberat titlul de proprietate pentru SA C.B.
In cauză s-a efectuat o expertiză care a concluzionat că terenul revendicat de reclamanţi are o suprafaţă de 7382 mp, din care pentru 5859 mp s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea membrilor societăţii agricole, iar diferenţa de 1523 mp, deşi nu a fost acordată prin titlul de proprietate, este folosită de societatea agricolă ca platformă de depozitare.
Suplimentul la raportul de expertiză, depus la fila 88 a dosarului de fond pentru delimitarea suprafeţei de 1523 mp a precizat că, în urma măsurătorilor din teren a rezultat de fapt o suprafaţă de 1223, iar diferenţa de 300 mp nu a putut fi localizată, ea rezultând dintr-o eroare de calcul la data întabulării titlului de proprietate al asociaţiei agricole.
Instanţa a mai reţinut că suprafaţa de 1223 mp teren identificată de expert nu se poate restitui în natură pentru că nu este liberă, ea fiind folosită de asociaţia agricolă drept platformă de depozitare.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii solicitând restituirea în natură a terenului liber de 1523 mp.
Curtea de Apel Tg. Mureş, prin Decizia civilă nr. 645A din 6 septembrie 2004 a respins apelul reţinând că suprafaţa de teren solicitată nu este liberă în sensul Legii 10/2001, ci serveşte ca platformă de depozitare şi nu se poate restitui în natură.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamanţii K.M., K.E., K.Z., N.Z. şi N.G. prin care au solicitat restituirea în natură a suprafeţei libere de 1523 mp şi acordarea despăgubirilor pentru restul de teren de 9112 mp care nu se poate restitui în natură. Recurenţii nu au indicat temeiul juridic al recursului, însă analiza criticii formulate a permis încadrarea acesteia în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul este fondat pentru considerentele care succed.
Terenul revendicat de recurenţii reclamanţi a constituit proprietatea tabulară a numitului K.I., fiind înscrisă în C.F. nr. 1557 Brâncoveneşti sub nr. de ordine A+l la data de 13 februarie 1948(fila 5 a dosarului de fond). Proprietarul tabular a înstrăinat două parcele din acest teren în baza contractelor de vânzare cumpărare încheiate la 22 ianuarie 1948 şi 8 februarie 1948.
În anul 1969 porţiunea de teren rămasă în proprietatea lui K.I. din imobilul A+l a fost intabulată ca drept de proprietate al statului în urma exproprierii.
Ulterior, în cursul anului 1974 imobilul teren de sub A+l a fost dezmembrat în parcele noi, fiind notate cu nr. top nou 192/2/1, 192/3/1, 219/1, 192/2/2, 192/3/2, 219/2, 224/1, 225/1, 228 şi 229.
Expertiza efectuată la instanţa de fond a concluzionat, în urma măsurătorilor efectuate, că terenul în litigiu are o suprafaţă totală de 7382 mp, din care 5859 mp au intrat în proprietatea SA C. în baza ridului de proprietate nr. 27370 din 1 iunie 1995, iar diferenţa de 1523 mp, în realitate 1223 mp conform suplimentului la raportul de expertiză depus la fila 88 a dosarului de fond, este folosită de asociaţia agricolă ca platformă de depozitare şi nu este inclusă în titlul de proprietate al acesteia. Raportul a mai concluzionat că terenul se identifică în C.F. 1557 sub A+l cu nr. top 1992/2/2/1, 192/3/2/1, 219/2/1, 224/1, 225/1, 228, 229 având în total o suprafaţă de 19236 mp. întrucât pe această suprafaţă cu nr. topo enumerate anterior sunt înscrise mai multe imobile proprietate privată, acestea fiind înscrise în cotă parte, nedezmembrate, nu se poate face o dezmembrare corectă decât dacă s-ar măsura întreaga suprafaţă de 19236 mp.
Instanţa care a instrumentat cauza în apel nu s-a preocupat să lămurească situaţia juridică a terenului în funcţie de înscrierile din C.F. de la prima dezmembrare până în prezent. De asemenea, nu a stabilit corect dacă suprafaţa de 1223 mp poate fi restituită în natură, sens în care trebuia să administreze probe din care să rezulte că aceasta nu este afectată de utilităţi, deşi caracterul devolutiv al apelului presupune o reînnoire a judecăţii pricinii în fond. In acest scop, dispoziţiile art. 295 C. proc. civ. precizează că instanţa de apel va verifica stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către instanţa de fond, putând încuviinţa refacerea sau completarea probatoriului administrat.
Instanţa de apel s-a limitat doar la reluarea unor considerente din sentinţa de fond şi să arate că cei 1223 mp nu se pot restitui în natură întrucât sunt folosiţi de A.A.C. drept platformă de depozitare. Nu a avut în vedere faptul că instanţa de fond a reţinut, în aceleaşi considerente, că suprafaţa de 1223 mp este fărâmiţată în alte 4 parcele mai mici şi că platforma de depozitare este amplasată doar pe una din cele 4 parcele. De asemenea, nu a avut în vedere nici concluziile raportului de expertiză potrivit cărora situaţia juridică a terenului revendicat de reclamanţi nu este lămurită în raport de înscrierile din C.F. în care nu au fost notate toate dezmembrările efectuate.
Pentru motivele arătate se impune casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
În rejudecare vor fi administrate toate probatoriile utile pentru a se stabili cu certitudine dacă suprafaţa de 1223 mp este liberă şi se poate restitui în natură şi a se lămuri situaţia juridică a terenului în raport de înscrierile din C.F., sens în care este necesar a solicita situaţia detaliată a C.F. de la prima dezmembrare până în prezent. Se va avea în vedere şi solicitarea recurenţilor de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de lege pentru restul de teren ce nu poate fi restituit în natură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii K.M., K.E., K.Z., N.Z. şi N.G. împotriva deciziei nr. 645 A din 6 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 49/2004. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6794/2004. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
