ICCJ. Decizia nr. 1069/2004. Civil. Contestatie titlu. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1069
Dosar nr.8355/2004
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată la data de 24 februarie 2002 Judecătoriei Craiova contestatorii V.M., B.T., B.M., P.S., G.A., D.M., B.N., C.G., C.M.L. şi G.E. au solicitat în temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. civ. lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 1380 din 9 februarie 1998 a Judecătoriei Craiova în sensul că prin „imobilul" restituit acestora în proprietate, situat în Craiova, s-au avut în vedere atât clădirea cât şi terenul aferent în suprafaţă de 2100 mp.
În motivarea cererii au arătat că în calitate de reclamanţi au revendicat de la pârâţii R.A.A.D.P.P. Craiova, Consiliul local Craiova, Ministerul Finanţelor reprezentat prin D.G.F.P. Craiova şi Ministerul de Interne imobilul compus din casă şi terenul curte aferent, acţiunea fiindu-le admisă în totalitate. Instanţa a omis, însă să menţioneze expres în dispozitivul sentinţei că prin „imobil" se înţelege şi terenul, deşi o astfel de concluzie rezultă fără echivoc din motivarea soluţiei şi este în acord cu probatoriile administrate.
Prin sentinţa civilă nr. 11153 din 29 octombrie 2003, Judecătoria Craiova a respins contestaţia ca nefondată, reţinând în esenţă că:
- instanţa investită cu acţiunea în revendicare nu a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice topometrice care să identifice imobilul în litigiu;
- terenul respectiv aparţine domeniului public iar contestaţia la titlu ar tinde să modifice dispozitivul hotărârii, aducând astfel atingere autorităţii de lucru judecat.
Apelul declarat de contestatori împotriva acestei sentinţe, prin care se susţinea că solicitarea lor este fondată, a fost admis prin Decizia civilă nr. 1058 din 5 mai 2004 a Curţii de Apel Craiova; a fost schimbată în totalitate sentinţa în sensul admiterii contestaţiei la titlu, lămurindu-se dispozitivul hotărârii în sensul că prin imobilul restituit în natură, situat în Craiova, se înţelege atât construcţiile cât şi terenul aferent, în suprafaţă de 1502 mp, individualizat în schiţa-anexă a raportului de expertiză tehnică întocmit de ing. D.D., cu dimensiunile şi limitele acolo arătate.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel a reţinut în principal că:
- prezenta contestaţie, întemeiată pe dispoziţiile art. 399 alin. (1) şi art. 400 alin. (2) C. proc. civ., nu urmăreşte decât explicitarea dispozitivului hotărârii prin care li s-a admis acţiunea în revendicare, fără a se adăuga la soluţia instanţei şi deci fără a aduce atingere autorităţii ei de lucru judecat;
- acţiunea în revendicare se referea în mod expres la construcţii şi teren iar instanţa a admis-o în totalitate, ceea ce denotă că ambele elemente au fost avute în vedere la darea soluţiei.
- instanţa de fond a reţinut în mod total greşit că imobilul ar aparţine domeniului public; în realitate este vorba despre o curte a unei case proprietate privată, trecută în patrimoniul statului fără titlu valabil şi fără respectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 213/1998.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri pârâţii Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Consiliul local al Municipiului Craiova.
Deşi distincte, cele trei recursuri conţin critici identice soluţiei date în apel, circumscrise prevederilor art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., în sensul că:
- prin acţiunea în revendicare reclamanţii nu au solicitat să le fie restituit şi terenul aferent construcţiilor;
- instanţa învestită cu acţiunea în revendicare nu a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice topometrice;
- admiterea contestaţiei la titlu ar constitui o încălcare a autorităţii de lucru judecat, tinzând la modificarea soluţiei irevocabile.
Consiliul local al Municipiului Craiova a mai susţinut prin recursul său că prezenta contestaţie este tardiv formulată, referindu-se la depăşirea termenului de 15 zile de la actul de executare.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei în contextul criticilor formulate, Înalta Curte reţine că recursurile sunt nefondate, hotărârea atacată fiind corectă din toate punctele de vedere.
Astfel, sub un prim aspect, susţinerea recurenţilor în sensul că reclamanţii nu au solicitat şi retrocedarea terenului este nu numai neverosimilă (ar fi greu de imaginat proprietari care cer să li se restituie casa, dar fără curtea acesteia !) ci şi flagrant contrazisă de realitate.
La prezenta contestaţie a fost ataşat dosarul de fond (nr. 12137/1992 al Judecătoriei Craiova), a cărui primă filă o constituie acţiunea în revendicare. Petitul acestei cereri este: ..."ca prin hotărârea ce veţi pronunţa să fie obligaţi pârâţii să ne lase liberă şi să respecte proprietatea şi liniştita posesie a imobilului situat în Craiova, împreună cu terenul aferent" .
Or, prin sentinţa civilă nr. 1380 din 9 februarie 1998 a Judecătoriei Craiova acţiunea a fost admisă în totalitate, folosindu-se noţiunea „imobilul" iar din motivare rezultă explicit că s-au avut în vedere atât construcţiile cât şi terenul aferent (curtea).
Faptul că instanţa nu a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice topometrice nu poate în nici un caz conduce la concluzia contrară, câtă vreme motivarea se referă pe larg la alte probatorii, îndeosebi înscrisuri, care i-au format convingerea asupra temeiniciei acţiunii.
Este de asemenea fără nici un suport critica referitoare la pretinsa încălcare a autorităţii de lucru judecat, în realitate admiterea contestaţiei nu a făcut decât să expliciteze, cu referire la dispozitivul sentinţei, o soluţie de admitere în totalitate a acţiunii a cărei autoritate de lucru judecat nu este (şi nu poate fi) pusă în discuţie.
Pe de altă parte, este întemeiată susţinerea contestatorilor în sensul că, dacă instanţa învestită cu acţiunea în revendicare nu ar fi intenţionat să le restituie şi terenul, le-ar fi admis cererea doar în parte iar în considerente s-ar fi referit la această problemă. Or, dimpotrivă, şi soluţia şi motivarea sunt concordante în a se referi la întregul imobil.
În fine, susţinerea privind tardivitatea contestaţiei este străină cauzei, din motivarea ei rezultând că nu se referă la contestaţia la titlu ci la acte de executare propriu-zise.
Oricum, dosarul de executare este anterior modificării Codului de procedură civilă prin OUG nr. 138/2000.
Aşa fiind, cum criticile aduse deciziei sunt nefondate, recursurile vor fi respinse ca atare potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul local Craiova şi Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva deciziei nr. 1058 din 5 mai 2004 a Curţii de Apel Craiova, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1195/2004. Civil. încuviintare executare... | ICCJ. Decizia nr. 882/2004. Civil → |
|---|
