ICCJ. Decizia nr. 1195/2004. Civil. încuviintare executare silita. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1195
Dosar nr. 8536/2004
Şedinţa publică din 17 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la 26 august 2003 la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, Biroul Executorilor judecătoreşti Asociaţi B.R.B. au solicitat pentru creditoarea SC A. SRL încuviinţarea executării silite prin poprire, debitoare fiind Primăria municipiului Bucureşti, iar terţ poprit M.D. România. A fost anexată cererea creditorului adresată executorilor judecătoreşti, precum şi titlul executoriu, sentinţa civilă nr. 2174 din 19 mai 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, prin care Primăria municipiului Bucureşti prin Primarul General a fost obligată să plătească reclamanţilor P.O. şi SC A. SRL suma de 5.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea sentinţei civile nr. 382 din 2 octombrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a, şi până la executarea acesteia, cu titlu de daune.
Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, prin încheierea din 15 septembrie, dată în camera de consiliu, a respins cererea de executare silită, pe motiv că nu s-a făcut dovada că terţul poprit datorează debitoarei sume de bani.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel creditorii P.Ş.O. şi SC A. SRL.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 652 din 2 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii-creditori.
Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs creditorii P.Ş.O. şi A. SRL invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că între debitoare şi terţul poprit există raporturi contractuale potrivit cărora terţul poprit datorează sume de bani debitoarei (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) şi instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra dovezilor administrate (art. 304 pct. 10 C. proc. civ.).
Recursul se priveşte ca nefondat.
Prin hotărâre judecătorească definitivă Primăria municipiului Bucureşti prin Primarul general a fost obligată să plătească recurenţilor-creditori, cu titlu de daune suma de 5.000.000 lei/zi întârziere în executarea sentinţei civile nr. 382 din 2 octombrie 2002 a Tribunalului Bucureşti (prin această hotărâre Primăria municipiului Bucureşti a fost obligată să răspundă recurenţilor din prezenta cauză, la notificarea nr. 915 din 27 iunie 2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001; a fost respinsă cererea de obligare a Primăriei municipiului Bucureşti la plata daunelor solicitate).
Potrivit art. 452 C. proc. civ., sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani datorate debitorului de o a treia persoană.
În speţă, contractul de asociere invocat de recurenţii-creditori ca temei al îndeplinirii condiţiilor impuse de textul de lege citat a fost încheiat între Consiliul Local al Municipiului Bucureşti reprezentat de C.H. în calitate de Primar general (numit Proprietar) şi M.D. România (numit Asociat).
Se prevede în contract că Asociatul va plăti Proprietarului 1,5 % din încasările nete lunare.
Se observă că nu există identitate între „Proprietar" ca parte a contractului de asociere şi cel obligat prin hotărâre ce constituie titlu executor, dată în condiţiile arătate şi anume Primăria municipiului Bucureşti prin Primarul General.
Dacă în contul bancar al primăriei au intrat sume de bani în lunile ianuarie, februarie şi martie 2003, anterior sesizării instanţei, astfel cum rezultă dintr-un răspuns dat numitului M.P. în temeiul Legii nr. 544/2001, poate fi urmărit acel cont.
În consecinţă, instanţa prin hotărârea recurată a aplicat corect legea astfel că nu este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cu referire la motivul de casare prevăzut de art. 309 pct. 10 C. proc. civ., se constată că instanţa s-a pronunţat asupra dovezilor administrate, numai că a apreciat altfel probele decât creditorii, ceea ce nu constituie motiv de casare a hotărârii recurate.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P.Ş.O. şi SC A. SRL Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 652/A din 2 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1213/2004. Civil. Granituire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1069/2004. Civil. Contestatie titlu. Recurs → |
|---|
