ICCJ. Decizia nr. 1071/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1071
Dosar nr.43650/1/2004
Nr.vechi 20950/2004
Şedinţa publică din 1 februarie 2006
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea nr. 35 din 6 iulie 2001 întocmită în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 şi adresată Primăriei oraşului Măcin, judeţul Tulcea, numitul I.N.P. a solicitat restituirea unui teren în suprafaţă de 900 mp situat în oraşul Măcin, bun care a fost dobândit prin cumpărare de bunicul solicitantului (A.V.I.) şi transmis pe cale succesorală tatălui solicitantului (N.A.I.). Pe acest teren, I.N.P. a ridicat o construcţie compusă din două camere şi un antreu, fără autorizaţie, deoarece „nu am putut obţine mutaţie la adresa respectivă deci nu am putut locui acolo în mod legal".
Prin dispoziţia nr. 428 din 5 martie 2002 Primarul oraşului Măcin, judeţul Tulcea, a respins cererea de restituire în natură .
imobilului situat în oraşul Măcin, compus din teren de 960 mp şi construcţie şi a propus solicitantului I.P. acordarea de despăgubiri băneşti.
La data de 14 iunie 2002 I.N.P. a contestat în justiţie dispoziţia primarului solicitând anularea actului şi restituirea terenului.
Prin întâmpinare, Primăria oraşului Măcin, judeţul Tulcea, s-a opus acţiunii reclamantului cu motivarea că acesta nu a depus actul de proprietate asupra imobilului şi că restituirea în natură a bunului nu este posibilă deoarece prin ordine ale prefectului, emise conform Legii nr. 18/1991, terenul a fost atribuit unor terţi, proprietari ai unor case de locuit.
În şedinţa din 3 octombrie 2002 (fila 43 dosar de fond) instanţa a pus în discuţia părţilor şi a dispus introducerea în cauză a persoanelor menţionate în ordinul nr. 111 din 11 octombrie 1999 emis de Prefectul judeţului Tulcea şi care ocupă terenul solicitat de reclamant.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Tulcea, prin sentinţa civilă nr. 1171 din 7 iunie 2004, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a persoanelor fizice introduse în cauză, F.I., F.M. şi B.L.
Prin aceeaşi sentinţă s-a admis acţiunea reclamantului şi s-a dispus anularea parţială a dispoziţiei nr. 428 din 5 martie 2002 emisă de Primarul oraşului Măcin, cu referire la art. 1 şi art. 3 din dispoziţie.
A fost obligată Primăria oraşului Măcin să restituie reclamantului, în natură, suprafaţa de 767,12 mp teren, rămasă disponibilă şi identificată în raportul de expertiză întocmit de expert M.R. şi care face parte integrantă din hotărâre. Pentru diferenţa de 410 mp teren, ocupată de construcţiile edificate de actualii deţinători, cât şi de o hrubă, a fost obligată Primăria oraşului Măcin la plata sumei de 27.500 dolari SUA sau echivalentul în lei la data plăţii, conform raportului de expertiză efectuat de expert C.M., ce urmează a face parte din hotărâre, cu titlu de despăgubiri.
A fost obligată Primăria oraşului Măcin la 9.985.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut şi motivat că din conţinutul expertizelor efectuate în cauză rezultă că terenul ce a constituit proprietatea autorului avea o suprafaţă, în realitate, de 1172,12 mp, iar la data exproprierii, construcţia ce se găsea pe teren era în stare bună, odată ce în ea locuia defunctul autor, împreună cu familia sa. Tot din expertizele efectuate în cauză rezultă că o parte din terenul revendicat de reclamant este disponibilă, neafectată de construcţiile unor terţi, astfel că pentru suprafaţa de 767,12 mp există posibilitatea restituirii în natură, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin Decizia nr. 1103/C din 27 octombrie 2004, a admis apelul declarat de pârâta Primăria oraşului Măcin, a schimbat în tot sentinţa tribunalului şi a respins ca nefondată acţiunea reclamantului.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a motivat că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la terenul revendicat, iar actul de proprietate existent la dosar, din data de 1 iunie 1947, nu se referă la imobilul în litigiu, ci la un alt imobil, situat în oraşul Măcin şi care a format obiectul unei alte notificări. Reclamantul a făcut vorbire în acţiune de actul nr. 903 din 15 mai 1947, pe care însă nu l-a depus la dosar, situaţie în care cererea acestuia de restituire este lipsită de relevanţă. Chiar reclamantul a recunoscut că o parte din terenul rămas moştenire de la autorii săi a fost vândut de sora reclamantului.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs reclamantul I.P. care a susţinut că în mod nelegal instanţa de apel a respins acţiunea sub cuvânt că nu se face dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat a fi restituit şi că sora reclamantului ar fi vândut o parte din acest teren. În dezvoltarea recursului reclamantul a arătat că, la dosar, sunt înscrisuri din care rezultă că imobilul din oraşul Măcin, a fost expropriat prin Decretul nr. 659 din 13 decembrie 1973 din proprietatea autorului său, I.N. pentru construirea unei grădiniţe, acte din care rezultă întinderea terenului, din ce era compusă construcţia ce se găsea pe acesta, precum şi faptul că autorul recurentului plătea impozite pentru imobilul deţinut în proprietate. În adevăr, sora recurentului a vândut un imobil, dar acesta era situat în Măcin, care nu face obiect al litigiului de faţă.
Recursul este fondat, în temeiul considerentelor care succed:
Potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat de expert M.R. (filele 149-159 dosar de fond) terenul revendicat de reclamant este situat în oraşul Măcin, şi conform măsurătorilor efectuate de expert, autorul reclamantului I.N. deţinea suprafaţa de 1177,12 mp.
Din actele depuse la dosar de pârâta Primăria oraşului Măcin rezultă că imobilul ce face obiectul prezentei cauze a fost propus pentru expropriere chiar de autorităţile locale ale vremii în vedere.
amplasării unei grădiniţe. Acest aspect rezultă în mod neechivoc din: „Memoriul justificativ ce tratează problema exproprierii terenului cu construcţia din oraşul Măcin, proprietatea moştenitorilor defunctului I.N., necesar amplasării Grădiniţei de copii" din 30 mai 1973 (filele 16 dosar de apel); Procesul-verbal de descriere a imobilului proprietate personală din Măcin (filele 17-18 acelaşi dosar); Procesul-verbal din 5 ianuarie 1973 de demolare a imobilului din str. D. (filele 15 dosar de apel). În toate aceste acte, întocmite de organele de gospodărire comunală ale localităţii Măcin, este descris imobilul ce a fost preluat de stat în scopul arătat şi care nu a fost realizat.
De asemenea, din adresa nr. 22638 din 18 septembrie 2001 eliberată de Administraţia Finanţelor Publice Măcin, la cererea pârâtei Primăria oraşului Măcin (fila 21 dosar de apel), rezultă că I.N. a deţinut în perioada 1958 –1974 un teren în str. D. din oraşul Măcin, în suprafaţă de 835 mp bun ce a fost impozitat şi care, ulterior, a fost expropriat.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată şi republicată „în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol „în aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar".
Cum din înscrisurile arătate mai sus rezultă că autorului reclamantului i s-a preluat imobilul în scopul exproprierii şi că această măsură a fost pusă în executare, în lipsa unor probe contrare, se prezumă că I.N. deţinea nemişcătorul sub nume de proprietar situaţie în care, chiar în lipsa titlului de proprietate, Legea nr. 10/2001, modificată, îi îngăduie reclamantului moştenitor să întreprindă demersurile prevăzute de acest act normativ pentru restituirea bunului sau pentru obţinerea de alte măsuri reparatorii în situaţia în care restituirea în natură, totală sau parţială, nu ar mai fi posibilă.
Faţă de cele ce preced, se va admite recursul reclamantului, va fi casată Decizia recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă care urmează a soluţiona celelalte motive de apel formulate de pârâta Primăria oraşului Măcin, judeţul Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul I.P. împotriva deciziei nr. 1103/C din 27 octombrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului declarat de pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1156/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1016/2004. Civil. Despagubiri. Recurs → |
|---|
