ICCJ. Decizia nr. 1216/2004. Civil. Anulare hotarâre. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1216/2004
Dosar nr. 2677/2002
Şedinţa publică din 11 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 septembrie 1999, P.C., B.R., Ţ.A., D.M. şi D.C., au chemat în judecată pe I.M., R.C., T.C.F. şi V.N. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea hotărârii adunării generale a Asociaţiei P.A.S. M. S.A. Târgovişte din data de 1 septembrie 1999, organizată de pârâţi, care a ales un nou consiliu de administraţie.
În motivarea acţiunii reclamanţii au susţinut că hotărârea adoptată este nelegală, întrucât convocarea adunării generale este rezultatul unui fals relativ la identitatea persoanelor care au făcut-o, ea nefiind semnată de către acestea. Că, dintre persoanele care figurează în convocare numai 23 au calitatea de membri ai asociaţiei, număr insuficient pentru constituirea adunării şi adoptarea unei hotărâri de natura celei a cărei anulare se cere şi, în sfârşit, că exista un consiliu de administraţie legal ales de adunarea generală din data de 10 octombrie 1998.
Într-un prim ciclu procesual, Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa civilă nr. 18 din 16 februarie 2001, s-a dezinvestit în favoarea Judecătoriei Târgovişte invocând prevederile OG nr. 26/2000.
În urma admiterii apelului declarat de pârâţi, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, prin Decizia nr. 746 din 5 iunie 2001, a anulat sentinţa primei instanţe şi a trimis cauza spre soluţionare Tribunalului Dâmboviţa, competent în primă instanţă potrivit prevederilor Legii nr. 21/1924, în vigoare la data sesizării instanţei, şi ale art. 82 din OG nr. 26/2000, în conformitate cu care cererile aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor de judecată legal investite, la data intrării în vigoare a ordonanţei, vor continua să fie soluţionate de aceste instanţe.
Astfel reinvestit, Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 655 din 19 decembrie 2001, a respins cererea formulată de reclamanţi.
Sentinţa primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 28 din 9 aprilie 2002, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut, în esenţă, că nu sunt întemeiate susţinerile reclamanţilor privind nelegalitatea convocării şi constituirii adunării generale din 1 septembrie 1999, cu consecinţa alegerii unui nou consiliu de administraţie în condiţiile existenţei altuia ales anterior, întrucât: convocarea adunării generale a fost autorizată de preşedintele tribunalului şi publicată în ziarul D., măsură cu care P.C. şi R.C., în calitate de preşedinte şi respectiv vicepreşedinte al consiliului de administraţie au fost de acord, neavând nici o implicaţie asupra voinţei adunării generale faptul că directorul general şi contabilul şef (R.C.) au semnat adresa, act administrativ, de înaintare a cererii de publicare a anunţului la ziar.
Cât priveşte adunarea generală din 10 octombrie 1998, invocată de reclamanţi, cele hotărâte atunci, inclusiv alegerea consiliului de administraţie, nu produc efecte juridice, întrucât hotărârea adoptată la data respectivă a fost anulată prin hotărâre judecătorească.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamanţii au declarat recurs reiterând susţinerile formulate în faţa instanţelor anterioare, în temeiul cărora solicită modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
Recursul nu este fondat.
În adevăr, sunt vădit nefondate criticile aduse modului în care a fost convocată adunarea generală din data de 1 septembrie 1999. Convocarea adunării a fost autorizată de Preşedintele Tribunalului Dâmboviţa, măsura fiind luată prin sentinţa civilă nr. 1744/2000 a acestei instanţe, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 358/2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Numărul persoanelor care au participat la adunare nu a fost de 23, cum au susţinut reclamanţii. Potrivit procesului verbal de constituire a asociaţiei din 4 octombrie 1995 şi încheierii de îndreptare a erorii materiale autentificată la B.N.P. N.N. sub nr. 4338 din 20 octombrie 1999, dată în baza sentinţei civile nr. 5886 din 5 octombrie 1999 a Judecătoriei Târgovişte, numărul membrilor fondatori a fost de 126, dar la adunarea generală din 1 septembrie 1999 au participat şi persoanele care au aderat la asociaţie şi sunt plătitoare de rate la contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiat cu F.P.S., în total 360 de persoane realizându-se astfel cvorumul de 40%, fapt ce rezultă din procesul verbal de şedinţă nr. 351 din 20 august 1996, semnat chiar de reclamantul P.C.
În contextul celor reţinute nu prezintă relevanţă, neavând nici o implicaţie asupra voinţei adunării generale, faptul că actul administrativ, adresa de înaintare a anunţului la ziar, nu a fost semnat şi de reclamantul P.C.
Faţă de cele ce preced, recursul fiind nefondat va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii P.C., D.C., D.M., B.R. şi Ţ.A. împotriva deciziei nr. 28 din 9 aprilie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1271/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 1260/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
