ICCJ. Decizia nr. 1312/2004. Civil. LITIGIU ASIGURARI SOCIALE. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1312/2004
Dosar nr. 4291/2003
Şedinţa publică din 17 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 3 iulie 2002, reclamanta O.M.E. a chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Harghita şi Ministerul Justiţiei, solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate în procent de 7% din salariul brut lunar, încasate de pârâţi în perioada ianuarie 2000 - martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculată potrivit OG nr. 9/2000, de la data reţinerii acestor sume şi până la data plăţii integrale a acestora.
Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, invocând prevederile Legii nr. 145/1997.
De asemenea, Ministerul Justiţiei a chemat în garanţie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Tribunalul Harghita, prin sentinţa civilă nr. 987 din 14 august 2002, a admis acţiunea şi cererea de chemare în garanţie şi, în consecinţă, a obligat chemata în garanţie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie reclamantei, în locul pârâţilor, suma de 2.137.682 lei cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar, în perioada ianuarie 2000 - martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculată conform OG nr. 9/2000 de la data reţinerii sumei şi până la data plăţii integrale a datoriei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, că în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) şi ale art. 141 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, precum şi că legea nu condiţionează acordarea asistenţei medicale gratuite de plata unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate.
Se mai reţine că numai după modificarea art. 99 din Legea nr. 92/1992 prin Legea nr. 118/2001 pentru aprobarea OUG nr. 179/1999, acordarea asistenţei medicale gratuite devine condiţionată de plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
În consecinţă, a reţinut instanţa, până la această modificare a legii reclamanta beneficia de scutire de plată a contribuţiei.
Recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. au fost respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 986/ R din 15 noiembrie 2002.
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor pronunţate în cauză, considerând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În acest sens, se susţine în esenţă că printr-o interpretare sistematică a actelor normative în vigoare, rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
Este de reţinut în primul rând că, atât în considerentele hotărârilor criticate, cât şi în motivele formulate în recursul în anulare, sunt invocate aceleaşi prevederi legale, interpretarea lor fiind însă total diferită.
Astfel, printr-o interpretare sistematică a tuturor dispoziţiilor cuprinse în actele normative care vor fi analizate urmează a reţine:
Este de necontestat că, în conformitate cu prevederile art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992, republicată la data de 30 septembrie 1997, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.
Condiţiile de acordare a acestora se stabilesc însă prin hotărâre a guvernului, se precizează în alin. (2) al art. 99.
În acest sens, guvernul a emis la data de 20 iulie 1998 H. nr. 409, care, în art. 1, arată fără echivoc că, de aceste gratuităţi se beneficiază în condiţiile legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 (intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998); acelaşi lucru fiind prevăzut şi în Normele comune nr. 318/FB – 64 – 807/C din 26 mai 1999 emise de Ministerul Justiţiei, Curtea Supremă de Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie pentru aplicarea HG 409/1998.
În articolele 6 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997, sunt arătate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei şi cele care sunt scutite de această plată.
Deci, din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este voinţa sa şi anume ca beneficiul gratuităţilor pentru magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate „să se facă în condiţiile Legii 145/1997".
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuţi în art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 să aibă calitatea de asiguraţi fără plata contribuţiei, sau să fie scutiţi de ea, nu ar fi făcut trimiterea la „condiţiile Legii nr. 145/1997" şi ar fi menţionat-o expres, incluzându-i în categoriile prevăzute de art. 6 sau art. 55 din această lege.
Legiuitorul nu a dorit acest lucru, pentru că, în categoria exceptaţilor au fost cuprinse persoanele care nu au venituri sau nu pot dobândi venituri într-o anumită perioadă.
per a contrario, în situaţia când aceste persoane realizează şi alte venituri, urmează să beneficieze de calitatea de asigurat numai dacă plătesc contribuţia prevăzută de Legea nr. 145/1997.
Distinct de cele menţionate, urmează a mai reţine că, înainte de soluţionarea irevocabilă a cauzei, prin Legea 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea OUG nr. 179 din 11 noiembrie 1999 privind modificarea şi completarea Legii 92/1992, alin. (1) al art. 99 a căpătat următorul cuprins: „magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate", ceea ce demonstrează în plus că voinţa legiuitorului a fost constantă, în sensul ca gratuităţile să se acorde cu condiţia plăţii contribuţiei lunare pentru asigurările sociale de sănătate.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate şi văzând dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile criticate şi, pe fond, a respinge acţiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 986/ R din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi sentinţei civile nr. 987 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita, pe care le casează.
Pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta O.M.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1308/2004. Civil. LITIGIU ASIGURARI SOCIALE.... | ICCJ. Decizia nr. 1313/2004. Civil → |
|---|
