ICCJ. Decizia nr. 138/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
INALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.138
Dosar nr. 2972/2004
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2004
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Judeţeană dePensii Bihor împotriva sentinţei civile nr.273/CA/2003 din 30 iunie 2003 a Curţii de Apel Oradea- Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominalau lipsit şi recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi intimata reclamantă C.I.
Procedura completă.
S-a prezentatreferatul cauzei, arătându-se că intimata a depus la dosar întâmpinare şi că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, conform dispoziţiilor art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Curtea a constatat că recursul este în stare de judecată şi l-a reţinut spre soluţionare, pe fond
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 iunie 2003, reclamanta C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr.4953/ 2003 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative indicate, fiind născută în timpul refugiului părinţilor săi.
Curtea de Apel Oradea -Secţia comercială şi de contenciosadministrativ,prin sentinţa civilă nr.273/CA/2003, din 30 iunie 2003, aadmis acţiunea, a anulat hotărârea atacată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Ordonanţei Guvernului nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, reţinândcă, fiind copil născut întipul refugiului părinţilor săi, reclamanta a dobânditacelaşi statut,devenind şi ea refugiatăîn statul primitor.
Impotrivasentinţei a declarat recurs, în termen legal,pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că nefiind născută la data strămutării părinţilor intimata nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată, întrucât legea română nu recunoaştecapacitatea de folosinţă şi nici de domiciliu în favoarea fătului neconceput, o asemeneasituaţie nefiindreglementată de Legea nr.189/2000.
Recursul este neîntemeiat.
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut ladata de 7 iunie 1942, în localitatea Zece Hotare, raionul Aleşd, unde părinţii se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etniceexercitatedupă Diktatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art.1 din OG nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, careîn perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-seîn una dintre cele şasesituaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituieacordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite depersoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul aurmărit ca deaceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţelesatât persoana care a suferitacele persecuţii în modnemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născutîn perioada în care părinţiilor s-au refugiat sauau fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţelenefavorabile ce au de curs din această situaţie.
Or, în cauză, este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii său au fost strămutaţi dinlocalitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celorcare au fostvictimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultădinîmprejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din OG nr.105/1999 şi soţuluisupravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acordeindemnizaţielunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori, trebuiesă beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii copilul care, fiind născut în perioadarefugiului,a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, datorită persecuţiilor etnice.
Cu această motivare, soluţia Curţii de apel este legală şi temeinică, urmândca recursul să fie respins ca neîntemeiat, conform prevederilor art.312 alin.1 teza a doua din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr.273/CA/2003 din 30 iunie 2003 a Curţii de Apel Oradea-Secţia comercială şi de contencios administrativ ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 300/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 294/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
