ICCJ. Decizia nr. 300/2004. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 300.
Dosar nr. 2255/2004
Şedinţa de la 22 aprilie 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2264 din 27 noiembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă, s-au admis excepţiile privind autoritatea de lucru judecat şi de necompetenţă teritorială şi drept consecinţă a fost respinsă cererea principală privind acordarea diferenţelor de plăţi compensatorii formulată de petiţionara P.I. împotriva intimatei S.N. T.R. S.A., sucursala F.Ţ. Târgu Jiu.
Totodată s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a capătului de cerere privind constatarea nulităţii clauzei prevăzute în actul adiţional la contractul colectiv de muncă pe anul 2002 în favoarea Tribunalului Municipiului Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că între aceleaşi părţi a mai avut loc o judecată, având acelaşi obiect, respectiv, obligarea intimatei la plata diferenţelor de plăţi compensatorii iar prin sentinţa civilă nr. 816 din 10 octombrie 2002 pronunţată de Tribunalul Gorj acţiunea reclamantei P.I. a fost respinsă aşa încât, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 1201 C. civ. pentru capătul principal din acţiunea de faţă.
Cât priveşte cererea petentei privind constatarea nulităţii clauzelor actului adiţional la contractul colectiv de muncă pentru anii 2000 – 2002, înregistrat sub nr. 8528 din 19 aprilie 2002 la D.G.M.P.S. Bucureşti s-a stabilit că Tribunalului Bucureşti îi aparţine competenţa de soluţionare a cererii.
După înregistrarea cauzei la Tribunalul Bucureşti, această instanţă, din oficiu a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei teritoriale în raport de dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII – a conflicte de muncă şi litigii de muncă, prin sentinţa civilă nr. 867 din 27 februarie 2004 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta P.I. în favoarea Tribunalului Gorj.
Cauza privind soluţionarea conflictului negativ de competenţă a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 2 februarie 2004.
Verificând actele şi lucrările dosarului se constată că reclamanta P.I. a formulat acţiunea la data de 2 octombrie 2003 când intrase în vigoare Legea nr. 53/2003 (noul Cod al muncii) şi a solicitat printr-un capăt de cerere să se constate nulitatea clauzelor actului adiţional la contractul colectiv de muncă pe anii 2000 – 2002.
Art. 297 C. muncii prevede că „pe data intrării în vigoare a prezentului cod cauzele privind conflicte de muncă aflate pe rolul tribunalelor se judecă în continuare potrivit dispoziţiilor procesuale aplicabile la data sesizării instanţelor".
În cauza de faţă, la data sesizării instanţei, erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 53/2000, acestea fiind aplicabile în speţă.
Din acest punct de vedere, art. 284 C. muncii prevede că „ 1 – Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform Codului de procedură civilă.
(2) – Cererile referitoare la cauzele prevăzute în alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".
Este de observat că art. 284 alin. (1) C. muncii face trimitere la competenţa materială reglementată de codul de procedură civilă pentru judecarea conflictelor de muncă care aparţine tribunalelor, iar în alin. (2) al aceluiaşi articol instituie o nouă regulă de competenţă teritorială, respectiv tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau reşedinţa, ori, după caz, sediul, reclamantul.
Categoric, această normă legală este contrară celei stipulate în art. 72 din Legea nr. 168/1999 care pentru stabilirea competenţei teritoriale prevede competenţa tribunalului în circumscripţia căruia îşi are sediul unitatea.
Deşi noul cod al muncii preia o serie de reguli de procedură aşa cum se regăsesc în Legea nr. 168/1999 iar pentru altele prevede reglementări diferite, acest din urmă act normativ urmează a se aplica în măsura în care nu este potrivnic noilor prevederi ale Legii nr. 53/2003.
În acest sens art. 298 alin. (2) prevede că „Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă şi orice alte dispoziţii contrare", situaţie ce se regăseşte în cauză.
Faţă de cele ce preced, coroborate cu împrejurarea că reclamanta P.I. domiciliază în Târgu Jiu, judeţul Gorj, iar acţiunea a fost introdusă la data de 2 octombrie 2003 (după intrarea în vigoare a Legii nr. 53/2003), Curtea va stabili competenţa de soluţionare a cauzei de faţă în favoarea Tribunalului Gorj, căruia îi va înainta dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 300/2004. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 3007/2004. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
