ICCJ. Decizia nr. 294/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 294
Dosar nr. 4134/2004
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
H.V. prin mandatar P.V. a chemat în judecată pe D.O. solicitând ca în contradictoriu cu pârâta să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare cu privire la terenul în suprafaţă de 0,26 ha situat în intravilanul satului Şerbăuţi, comuna Calafindeşti, judeţul Suceava cu vecinătăţile precizate în înscris.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că a împrumutat-o pe pârâtă, care este mătuşa sa, cu diferite sume de bani începând cu 30 octombrie 2003 iar aceasta a garantat cu terenul în dispută şi la 22 februarie 2001 între părţi a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare prin care D.O. i-a înstrăinat menţionatul teren la preţ fiind înscrise sumele de 300 dolari SUA şi 800 franci elveţieni.
A mai precizat reclamantul că dintr-o eroare, la cumpărător a fost trecut tatăl său HG în realitate cumpărătorul terenului fiind reclamantul care a plătit şi preţul.
Judecătoria Rădăuţi prin sentinţa civilă nr. 2452 din 18 septembrie 2003 a respins acţiunea cu motivarea că reclamantul nu a probat existenţa între părţi a unei promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare. Mai mult, prin sentinţa civilă nr. 1127 din 2 aprilie 2003 a Judecătoriei Rădăuţi în contradictoriu cu HG şi H.V. la cererea pârâtei-reclamante D.O., s-a desfiinţat şi antecontractul de vânzare-cumpărare din 22 februarie 2001, hotărâre rămasă definitivă prin Decizia nr. 1304 din 1 iulie 2003 a Tribunalului Suceava, secţia civilă.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 601 din 11 martie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul H.V. împotriva sentinţei civile nr. 2452 din 18 septembrie 2003 a Judecătoriei Rădăuţi.
În motivarea soluţiei instanţa a reţinut că între părţi au fost încheiate mai multe convenţii de împrumut, reclamantul fiind împrumutătorul şi pârâta împrumutată, respectiv la 23 iulie 1997 pentru 300 dolari SUA, la 30 octombrie 2000 pentru 8000 franci elveţieni şi la 1 decembrie 2000 pentru 800 franci elveţieni însă clauzele inserate în menţionatele înscrisuri nu puteau fi interpretate ca reprezentând un antecontract de vânzare-cumpărare pentru terenul în dispută cât timp nu a fost stabilit un preţ care să fi fost plătit integral, iar terenul nu a fost predat de pârâtă reclamantului. De altfel, pârâta a dobândit menţionatul teren, urmare unui partaj succesoral prin sentinţa civilă nr. 1019 din 23 martie 2001 a Judecătoriei Rădăuţi, posterior convenţiilor de împrumut încheiate cu reclamantul.
În fine, antecontractul de vânzare-cumpărare din 22 februarie 2001 a fost desfiinţat prin hotărâre judecătorească devenită irevocabilă la 28 ianuarie 2004 prin Decizia nr. 74/2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Împotriva deciziei nr. 601 din 11 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, a declarat recurs reclamantul H.V. considerând-o nelegală şi netemeinică pentru că deşi a împrumutat-o pe pârâtă cu sumele de bani indicate în convenţiile depuse în copie la dosar, iar pârâta prin întâmpinare la instanţa de fond a recunoscut datoria, instanţa nu i-a validat antecontractul de vânzare-cumpărare şi în plus l-a obligat şi la cheltuieli de judecată.
Pe de altă parte, instanţa de fond i-a încălcat dreptul la apărare întrucât a soluţionat pricina în lipsa lui deşi s-a prezentat la 18 septembrie 2003 la Judecătoria Rădăuţi, şi nu i s-a încuviinţat amânarea pronunţării soluţiei deşi a depus concluzii scrise prin care şi-a modificat pretenţiile în sensul că a solicitat restituirea împrumutului recunoscut de pârâtă. De asemenea, nu i-a fost încuviinţată cererea formulată prin acţiune de chemare a pârâtei la interogator şi astfel a fost defavorizat întrucât nu s-a putut apăra.
Criticile recurentului pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Din dosar a rezultat că prin mai multe înscrisuri sub semnătură privată, reclamantul H.V. a împrumutat-o pe pârâta D.O. cu diferite sume de bani, la 23 iulie 1997, 30 octombrie 2000 şi 1 decembrie 2000, pârâta înţelegând să garanteze ultimele două împrumuturi cu terenul de 26 ari situat în satul Şerbăuţi, comuna Calafindeşti, judeţul Suceava (f. 4-7 dos. nr. 3303/2003). Ulterior, la 22 februarie 2001 între tatăl reclamantului, HG şi pârâta D.O. a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare pentru terenul în dispută la preţul de 300 dolari SUA şi 800 franci elveţieni (f. 8 dos. nr. 3303/2003).
Din cele expuse rezultă că reclamantul nu a figurat ca parte în antecontractul de vânzare-cumpărare a cărui validare a solicitat-o şi prin urmare corect instanţa i-a respins acţiunea.
Pe de altă parte, menţionatul antecontracat a şi fost desfiinţat prin hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv Decizia nr. 74 din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, litigiul purtându-se între părinţii reclamantului şi pârâtă.
Referitor la susţinerea recurentului potrivit căreia i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare în faţa instanţei de fond este de menţionat că acest aspect a fost invocat şi în apel ocazie cu care s-a constatat că, la judecătorie reclamantul nu a fost prezent, iar mandatarul său s-a prezentat după închiderea dezbaterilor situaţie în care s-a procedat conf. art. 156 C. proc. civ., în sensul că s-a amânat pronunţarea pentru depunerea de concluzii scrise. Or, prin concluziile scrise, reclamantul nu şi-a modificat acţiunea, în condiţiile art. 132 C. proc. civ., ci făcând trimite la afirmaţiile pârâtei din întâmpinare potrivit cărora (f. 15 dos. nr. 3303/2003) ar fi dispusă să-i achite datoria, s-a arătat de acord cu această ofertă (f. 29 dos. nr. 3303/2003).
Pe de altă parte, neadministrarea probei cu interogatoriul pârâtei, solicitată prin acţiune, nu poate fi imputată instanţei de fond cât timp reclamantul nu a depus şi chestionarul la care pârâta urma a răspunde şi aşa cum a reţinut şi instanţa de apel pârâta recunoscuse prin întâmpinare că datora bani reclamantului.
În fine, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor judiciare s-a făcut în conf. cu art. 274 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul H.V. împotriva deciziei civile nr. 601 din 11 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 138/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 293/2004. Civil. Acţiune în constatarea... → |
|---|
