ICCJ. Decizia nr. 1468/2004. Civil. LITIGIU DE MUNCA -ASIGURARI SOCIALE. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1468/2004
Dosar nr. 4293/2003
Şedinţa publică din 24 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 947 din 14 august 2002, pronunţată de Tribunalul Harghita au fost admise acţiunea formulată de reclamanta K.E. şi cererea de chemare în garanţie formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., care a fost obligată, în locul pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Harghita să-i plătească reclamantei suma de 11.956.805 lei, reprezentând contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate, în procent de 7%, pe perioada ianuarie 2000 – martie 2001, plus dobânzile legale şi a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţi.
Recursurile declarate împotriva sentinţei de pârâtul Ministerul Justiţiei şi de chemata în garanţie au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia nr. 969/ R din 15 noiembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susţinând în esenţă că au fost pronunţate cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2), (4), (6), art. 52 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997, din care rezultă că magistraţii nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
Este adevărat că în conformitate cu prevederile art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistraţii beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, această gratuitate neechivalând însă cu scutirea de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, care constituie o obligaţie distinctă.
Beneficiul gratuităţilor prevăzute în art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 se aplică numai în condiţiile cuprinse în Legea nr. 145/1997, în al cărei art. 4 este menţionată regula generală a obligativităţii asigurării, de la care există excepţiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuţiei, prevăzute în art. 6 şi art. 55 din aceeaşi lege.
Potrivit art. 52 din Legea nr. 145/1997, persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute în art. 6 şi art. 55.
Cum magistraţii nu sunt menţionaţi printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuţii se constată că, doar prin greşita aplicare a prevederilor legale sus-menţionate a admis acţiunea tribunalul, soluţie confirmată de curtea de apel.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis conform art. 3303 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri şi a fi respinsă acţiunea, precum şi cererea de chemare în garanţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia civilă nr. 969/ R din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Tg. Mureş, precum şi sentinţa civilă nr. 947 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita şi respinge acţiunea şi cererea de chemare în garanţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1469/2004. Civil. Asigurari sociale. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 1473/2004. Civil. Litigiu munca. Recurs în... → |
|---|
