ICCJ. Decizia nr. 1507/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1507
Dosar nr. 27603/1/2004
(nr. vechi 8478/ 2004)
Şedinţa de la 10 februarie 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc.civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva sub nr. 292/1998 reclamanţii D.E., ş.a., au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, SC A. SA şi pârâta A.E. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în Deva, înscris în C.F. nr. top 383/3 şi 386/3, constatându-se că a trecut în proprietatea statului fără just titlu; înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamanţilor, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare intervenit între pârâţii A.E. şi fostul R.A.G.C.L. cu privire la imobil, precum şi evacuarea pârâţilor din acelaşi imobil.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 480 C. civ. coroborat cu Legea 112/1995.
Reclamanţii şi-au precizat acţiunea, solicitând obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata unei despăgubiri reale reprezentând valoarea imobilului, constatându-se că a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 218/1960 şi 712/1966, fără just titlu.
Prin sentinţa civilă nr. 5079 din 20 decembrie 2000, Judecătoria Deva a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Hunedoara care, prin sentinţa civilă nr. 423 din 8 octombrie 2001, a admis acţiunea precizată de reclamanţi şi în consecinţă, a constatat că imobilul proprietatea antecesorilor reclamanţilor P.F. şi P.A., a trecut fără titlu valabil în proprietatea statului obligându-l pe acesta să plătească reclamanţilor suma de 1.118.376.737 lei (881.280.338, cu construcţii şi 237.096.399 lei (contravaloare teren) cu titlu de despăgubiri civile; a respins acţiunea reclamanţilor faţă de pârâţii A.E., Consiliul Local al Municipiului Deva ( ulterior introdus în cauză ) şi SC A. SA Deva.
Tribunalul a reţinut că imobilul preluat în baza Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966, a trecut fără titlu în proprietatea statului, situaţie în care, conform prevederilor HG nr. 20/1996 modificată prin HG nr. 11/1997, reclamanţi au dreptul prin exercitarea acţiunii în revendicare, să redobândească imobilul în natură sau să obţină despăgubiri. A mai reţinut tribunalul, că întrucât nevalabilitatea titlului de proprietate a statului nu atrage nulitatea titlului subdobânditorului de bună credinţă, nu se poate dispune restituirea în natură, ci se pot acorda doar despăgubiri ca măsură reparatorie.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond a fost schimbată prin Decizia civilă nr. 87 din 18 octombrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în sensul că s-a stabilit cuantumul despăgubirilor la care este obligat pârâtul la suma de 1.325.688.746 lei menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei, ca urmare a respingerii apelului declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Hunedoara şi a admiterii cererii de aderare la apel formulată de reclamanţi.
Respingând apelul Statului Român instanţa a reţinut în mod succint că acesta urmează să răspundă prin Ministerul Finanţelor Publice pentru pagubele suferite de antecesorii reclamanţilor prin preluarea abuzivă a imobilului, obligaţie prevăzută atât în Legea nr. 112/1995, cât şi în Legea nr. 10/2001.
Pârâtul a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel. A susţinut că acţiunea precizată este prematură, cadrul legal pentru pretenţiile formulate fiind dat de Legea nr. 112/1995 invocată de reclamanţii care, nu pot uza de procedura dreptului comun, câtă vreme au recunoscut legalitatea naţionalizării prin faptul că s-au adresat Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 112/1995.
Recursul a fost admis prin Decizia nr. 4937 din 21 noiembrie 2003 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, Decizia a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
S-a motivat că instanţa de apel a pronunţat Decizia cu încălcarea prevederilor art. 261 C. proc. civ., în mod sumar menţionând că despăgubirile sunt datorate în temeiul Legii nr. 112/1995 şi Legii 10/2001, acte normative ce nu pot fi aplicate cumulativ şi care prevăd proceduri speciale diferite în privinţa acordării despăgubirilor ca măsură reparatorie şi că, deşi ţinută să soluţioneze cauza pe calea dreptului comun al revendicării imobiliare, nu a procedat astfel.
Curtea de Apel Alba Iulia a procedat la rejudecarea apelului având în vedere întregul material probator , motivele de apel precizate din cererea de aderare la apel, precum şi considerentele deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, prin Decizia civilă nr. 666/A/2004 din 28 aprilie a respins ca nefondat apelul pârâtului, a admis cererea reclamanţilor de aderare la apel şi a schimbat sentinţa civilă atacată, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor civile la care este obligat pârâtul la suma de 1.325.688.746 lei.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Hunedoara a declarat recurs împotriva menţionatei decizii invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A susţinut că, instanţa de trimitere, rejudecând apelul, nu s-a supus îndrumărilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie atunci când a admis acţiunea în temeiul art. 480 C. civ.; că de vreme ce reclamanţii în acţiunea introductivă au invocat şi prevederile Legii 112/1995, deci au recunoscut legalitatea naţionalizării, nu se puteau acorda despăgubiri, neexistând cadrul legal pentru o astfel de cerere, cu atât mai puţin cu cât aceştia nu s-au prevalat de Legea 10/2001, după intrarea ei în vigoare, ci au continuat să indice ca temei legal art. 480 C. civ.
Recursul este nefondat.
În rejudecare, Curtea de Apel Alba Iulia a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, cu luarea în considerare a probatoriului administrat în cauză, a prevederilor legale aplicabile şi cu respectarea îndrumărilor date de instanţa de casare şi a prevederilor art. 315 C. proc. civ.
Corect s-a reţinut că cererea precizată a reclamanţilor de obligare a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata unei despăgubiri reale reprezentând valoarea imobilului în litigiu, pe calea dreptului comun, este pe deplin fondată şi nu prematură.
Potrivit art. 1 alin. (5) din HG nr. 11 din 29 ianuarie 1997 ,,imobilele care nu intră sub incidenţa Legii nr. 112/1995 şi pentru care nu există titlu valabil constituit" în favoarea statului pot face obiectul cererilor de restituire sau de acordare a despăgubirilor formulate de persoanele îndreptăţite pe cale judecătorească potrivit dreptului comun.
Reclamanţii au promovat acţiunea în aceste condiţii, raportându-se şi la dispoziţiile legale susmenţionate alături de art. 480 C. civ.
Cu referire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului, corect s-a reţinut că, întrucât reclamanţii au cerut plata despăgubirilor băneşti şi nu restituirea în natură a imobilului, Statul Român răspunde pentru pagubele suferite de antecesorii reclamanţilor prin preluarea abuzivă a imobilului în litigiu, astfel că, cererea de aderare la apel fiind pe deplin justificată, a fost stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 1.325.688.746 lei.
Este de reţinut că reclamanţii, prin înscrisurile primite la această instanţă la 17 noiembrie 2004 şi respectiv 26 noiembrie 2004 au confirmat primirea despăgubirilor de la recurentă.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Hunedoara urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Hunedoara împotriva deciziei nr. 666 /A din 28 aprilie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1371/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1228/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
