ICCJ. Decizia nr. 1517/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1517
Dosar nr. 38757/1/2004
Nr. vechi 16169/200.
Şedinţa publică din 6 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 371 din 12 decembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Argeş a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii C.G., C.D., C.M. şi M.E. care au solicitat anularea dispoziţiei nr. 1032/2002 emisă de Primarul municipiului Piteşti şi restituirea în natură sau prin echivalent a suprafeţei de 0,47 ha teren situat în Piteşti, cartier Găvana III, preluat abuziv de stat în perioada comunistă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că terenul în litigiu a fost înscris la rolul agricol al autorului reclamantelor şi că a fost deja restituit în temeiul Legii nr. 18/1991, astfel că regimul juridic al acestuia nu intră în incidenţa Legii nr. 10/2001.
Reclamantele au declarat apel împotriva sentinţei menţionate, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 951/A din 12 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, apelul a fost respins ca nefondat.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut, în esenţă că, în raport de situaţia juridică a terenului reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestuia este reglementată de prevederile Legii nr. 18/1991, astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001, faţă de dispoziţiile cuprinse în art.8 din acest act normativ.
Împotriva deciziei pronunţate în apel reclamanţii au declarat recurs, invocând drept temei legal prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 şi susţinând că nu s-au analizat toate motivele de apel invocate, că s-au încălcat dispoziţiile Legii nr. 10/2001, instanţele ignorând probele administrate în cauză.
La termenul de judecată din data de 6 octombrie 2005 s-a dispus suspendarea judecării recursului în temeiul dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Prin cererea înregistrată la data de 17 ianuarie 2008 recurentele au solicitat repunerea pe rol a cauzei, făcând precizarea că prin Decizia nr. 62 din 4 iulie 2006 „s-a rezolvat cauza", respectiv Comisia judeţeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere le-a acordat despăgubiri băneşti pentru suprafaţa de 4700 mp teren, concluzionând că „recursul formulat rămâne fără obiect".
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Instanţa de apel a reţinut în mod judicios că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001, prin art. 8 din acest act normativ prevăzându-se expres că nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 terenurile al căror regim este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată şi prin Legea nr. 1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere.
Situaţia juridică a terenului a fost avută în vedere şi în rezolvarea, pe cale administrativă, a cererii recurentelor reclamante, după cum rezultă din însăşi precizările făcute de acestea prin solicitarea de repunere pe rol a cauzei.
În contextul celor menţionate, Înalta Curte urmează a dispune respingerea recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele C.D., C.M. şi M.E. împotriva deciziei nr. 951 A din 12 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1938/2004. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 9368/2004. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
