ICCJ. Decizia nr. 154/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 154.
Dosar nr. 3685/2004
Şedinţa publică din 1 martie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 martie 2003, la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, completată ulterior, reclamantul Ş.G. a chemat în judecată pe pârâţii D.I. şi M.Ş. solicitând ca pârâtele să fie obligate să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie un teren în suprafaţă de 5.000 mp situat în extravilanul satului Dunărea Mică din judeţul Mehedinţi.
În cuprinsul acţiunii s-a arătat că terenul revendicat a fost menţionat în titlul de proprietate emis reclamantului la 25 iunie 1998, dar pârâtele folosesc terenul în mod abuziv.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentinţa civilă nr. 4909 din 21 octombrie 2003, a respins acţiunea. Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut că, din examinarea titlurilor de proprietate ale părţilor rezultă că pârâtele nu au ocupat şi nu ocupă terenul proprietatea reclamantului.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 764 din 7 aprilie 2004, a admis apelul reclamantului, a schimbat în totalitate sentinţa, în sensul că a admis acţiunea în revendicare pentru suprafaţa de teren de 4884 mp.
În considerentele deciziei instanţei de apel s-a arătat că, în urma comparării titlurilor de proprietate ale părţilor, s-a constatat că este mai bine caracterizat titlul reclamantului.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs pârâtele susţinând că această hotărâre judecătorească a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 480 C. civ., fără o analiza temeinică a probelor administrate. Dezvoltând motivele de recurs pârâtele au arătat că folosesc doar terenul menţionat în titlul de proprietate ce le-a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale, iar instanţa de apel şi-a însuşit o expertiză tehnică ale cărei concluzii sunt eronate.
Recursul declarat de pârâte nu este întemeiat.
Prin titlul de proprietate emis la 25 iunie 1998, reclamantului Ş.G. i s-a reconstituit, în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate pentru un teren de 2,9 ha situat pe teritoriul satului Dunărea Mică. Din această suprafaţă o parte şi anume 5000 mp, aflată în prezent în litigiu, este amplasată în tarlaua 62, titlul de proprietate precizând vecinătăţile.
Încă înainte de a i se reconstitui dreptul de proprietate prin emiterea titlului, mai exact din 1992 reclamantul a folosit suprafaţa de teren de 5000 mp aşa cum au prezentat martorii M.V. şi M.Ş. Raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul L.P. a constatat, în urma examinării actelor de la comisia comunală de fond funciar, că reclamantul a fost în posesie cu suprafaţa de teren menţionată.
La 2 mai 2001, după adoptarea Legii nr. 17/2000, a fost emis titlul de proprietate şi celor trei pârâte (în calitate de moştenitoare ale fostei proprietare B.I.M.) pentru suprafaţa totală de 9 ha situată pe teritoriul aceluiaşi sat Dunărea Mică. Din neatenţia comisiei comunale de fond funciar în titlul de proprietate emis la 2 mai 2001 s-a menţionat că o suprafaţă de 1,8 ha este amplasată în tarlaua 62, suprapunându-se, astfel, această suprafaţă cu cea pentru care cu ani în urmă fusese emis titlul de proprietate al reclamantului.
Cu toate că, după emiterea titlului de proprietate în favoarea lor, nu au fost puse legal în posesie, pârâtele folosesc, începând din anul 2002, si suprafaţa de 5000 mp (stabilită, în urma măsurătorii efectuate de expert ar fi de 4884 mp) menţionată în titlul de proprietate al reclamantului.
Potrivit Legii nr. 1/2000, titlurile de proprietate legal eliberate până la adoptarea acestei legi îşi păstrează deplina valabilitate.
Titlul de proprietate din 25 iunie 1998 a fost emis reclamantului cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, aşa încât instanţa de apel a hotărât, în mod corect, că acest titlu este mai bine caracterizat şi a admis acţiunea în revendicare, întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ.
Instanţa de apel s-a pronunţat asupra tuturor dovezilor administrate şi Decizia a fost dată cu aplicarea corectă a legii, recursul declarat de pârâte urmând să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtele D.I., M.Ş. şi B.M. împotriva deciziei civile nr. 764 din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1562/2004. Civil. Constatare nulitate donatie.... | ICCJ. Decizia nr. 1550/2004. Civil. Lg.10/2001. Recurs → |
|---|
