ICCJ. Decizia nr. 1462/2004. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1462/2004
Dosar nr. 5584/2002
Şedinţa publică din 23 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, F. Maramureş, Baia Mare a chemat în judecată statul român prin Ministerul Finanţelor şi S.C. F. S.A. Baia Mare, solicitând obligarea statului român la plata sumei de 4.159.940.000 lei reprezentând despăgubiri.
În motivarea acţiunii s-a arătat că în baza Decretului nr. 103/1966 şi a H.C.M. nr. 364/1966 au trecut în proprietatea statului, fără plată, mai multe bunuri, mobile şi imobile, proprietatea reclamantei, predate fostului O.R.V.L.F., în prezent S.C. F. SA Baia Mare.
Acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 162 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 109/1996.
După un prim ciclu procesual, Tribunalul Maramureş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 449 din 15 mai 2002, a respins acţiunea, reţinând în esenţă că pârâta are capital social integral privat, iar la data apariţiei Legii nr. 15/1990, bunurile preluate de actuala S.C. F. SA Baia Mare nu au existat.
Pe de altă parte, nedeţinând bunurile, statul român nu are calitate procesuală pasivă şi ca atare nu poate fi obligat la despăgubiri, iar reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtei S.C. F. SA la plată, aceasta fiind chemată în judecată numai pentru opozabilitate.
Prin Decizia civilă nr. 122 din 17 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta F. Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 449 din 15 mai 2002 a Tribunalului Maramureş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Bunurile, în valoare totală actualizată de 4.159.940.000 lei, au trecut în proprietatea statului român prin Decretul nr. 103/1996 şi H.C.M. nr. 364/1996 şi în administrarea directă a pârâtei S.C. F. SA, societate cu capital integral privat, în prezent ele nemaiexistând în natură.
Prin Decizia nr. 147 din 14 iulie 2000, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 162 alin. (3) din Legea nr. 109/1996, temeiul juridic al acţiunii, sunt neconstituţionale în măsura în care obligaţia de restituire a unor bunuri sau de despăgubire revine persoanelor juridice de drept privat care deţin în proprietate aceste bunuri.
Cum bunurile au intrat în patrimoniul pârâtei S.C. F. S.A. şi nu în proprietatea statului român, raportat la dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale, acţiunea a fost corect respinsă.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta, fără a indica motivele de casare, susţinând că aceasta este nelegală şi netemeinică, întrucât:
Bunurile în litigiu, au trecut în proprietatea statului, fără plată, instanţele reţinând eronat, cu nesocotirea Constituţiei şi a legilor în vigoare la acea dată, că acestea au constituit proprietatea pârâtei. Numai prin apariţia Legii nr. 15/1990 s-a stabilit că astfel de bunuri, aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, devin proprietatea acestora.
Ca atare, greşit s-a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a statului, care, în realitate, rămâne răspunzător pentru despăgubirea instituită de prevederile art. 162 alin. (3) din Legea nr. 109/1990, bunurile neputând fi restituite în natură, întrucât nu mai există.
Faţă de acestea, nici Decizia Curţii Constituţionale (amintită) nu are aplicare în speţă, bunurile nefiind deţinute de pârâtă.
Recursul nu este fondat.
Acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Legea nr. 109/1996 potrivit cărora activele imobilizate, proprietate a organizaţiilor cooperatiste, care au fost trecute fără plată în proprietatea statului, vor fi restituite acestora, iar în cazurile în care bunurile respective nu pot fi restituite în natură, organizaţiile cooperaţiei de consum vor fi despăgubite.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 147din 14 iulie 2000, s-a decis că dispoziţiile art. 162 alin. (3) din Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit, sunt necontituţionale în măsura în care obligaţia de restituire a unor bunuri sau de despăgubire, atunci când restituirea nu este posibilă, revine persoanelor juridice de drept privat care deţin în proprietatea lor bunurile respective.
În considerarea acestor dispoziţii legale şi pentru aplicarea lor corectă, în primul ciclu procesual, prin Decizia civilă nr. 250 din 15 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Cluj, s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare, stabilindu-se că potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 bunurile au devenit proprietatea pârâtei, fiind necesară, faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a statului român, cercetarea faptului dacă pârâta S.C. F. SA are capital integral de stat, integral privat sau mixt.
Această hotărâre a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 3273 din 29 iunie 2001, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, care a statuat pe această cale că, la fond, s-au aplicat greşit textele de lege incidente în cauză (Legea nr. 109/1996 şi Decizia nr. 147/2000 a Curţii Constituţionale), instanţa de apel sesizând corect acest fapt.
În atare situaţie, este de reţinut că prezenta judecată este ţinută de cele deja stabilite şi dezlegate astfel, ca şi problema de drept, în ce priveşte deci incidenţa deciziei Curţii Constituţionale şi a art. 162 alin. (3) din Legea nr. 109/1996.
Or, cum la rejudecare s-a stabilit, de necontestat, că societatea comercială pârâtă are capital social integral privat, în mod corect acţiunea a fost respinsă.
Faţă de cele arătate, în baza art. 312 C.proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta F.M. împotriva deciziei nr. 122 din 17 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1461/2004. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1463/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
