ICCJ. Decizia nr. 161/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 161.
Dosar nr. 41532/1/2004
(nr. vechi 18828/2004)
Şedinţa publică din 14 februarie 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 9 iunie 2003, A.N.C.M. a solicitat, în contradictoriu cu primarul municipiului Rădăuţi, anularea dispoziţiei nr. 189 din 22 aprilie 2003 emisă de primar.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că imobilul pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent a aparţinut cooperativei meşteşugăreşti M.I. din cadrul sistemului cooperaţiei meşteşugăreşti şi a fost preluat abuziv, fără plată, prin HCM nr. 1594/1959.
Acest act normativ nu a fost publicat, având menţiunea „Secret", fiind comunicat doar părţilor interesate pentru punerea lui în aplicare, sens în care este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 2 lit. e) din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 936 din 3 decembrie 2003 Tribunalul Suceava, secţia civilă, a respins contestaţia ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că îndeplinirea condiţiilor privind continuitatea au reînfiinţarea persoanei juridice deposedate, prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, sunt legate de cooperativa meşteşugărească M.I. Cum în cauză nu s-a făcut dovada supravieţuirii sau reînfiinţării acestei cooperative, contestatoarea, care nu a fost nici un moment proprietara bunurilor a căror restituire o cere, se erijează în apărătorul unei organizaţii cooperatiste inexistente.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 1701 din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
În considerentele deciziei sale, instanţa de apel a reţinut că apelanta nu a făcut dovada supravieţuirii sau a reînfiinţării cooperativei meşteşugăreşti M.I. pentru a putea fi reţinută calitatea sa de a cere restituirea imobilului în condiţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Din actele prezentate de apelantă a rezultat desfiinţarea cooperativei sus arătate prin transformare în întreprindere a industriei locale, iar la data litigiului imobilul este stăpânit de către o altă cooperativă meşteşugărească C. Rădăuţi, unitate cu personalitate juridică.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către reclamantă critica, întemeiată în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Instanţele au făcut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 întrucât din acest text rezultă că legiuitorul a avut în vedere două categorii de persoane juridice şi anume, pe de o parte, persoanele juridice care şi-au continuat activitatea, ca persoană juridică, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 iar pe de altă parte, persoanele juridice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă prin hotărâre judecătorească se constată că sunt una şi aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau întreruptă. Numai pentru cea de-a doua categorie de persoane juridice este necesară pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti.
Prin folosirea sintagmelor „interzisă şi întreruptă" legiuitorul a avut în vedere tocmai dovedirea acestor împrejurări, fapt care nu poate rezulta decât dintr-un act de autoritate. Ori un asemenea act nu a fost niciodată adoptat cu privire la activitatea A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M.. În lipsa unor asemenea dovezi, o hotărâre judecătorească cu privire la stabilirea succesivităţii persoanei ar fi caducă.
Potrivit prevederilor statutului A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M., A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M. este una şi aceeaşi persoană juridică cu U.C.C.M.R. înfiinţată în anul 1951.
Potrivit Statutului Model al C.P.M. adoptat în anul 1955, patrimoniul cooperativelor nu putea fi înstrăinat fără plată, or prin HCM nr. 1594/1959 tocmai asta s-a petrecut.
Potrivit Instrucţiunilor de aplicare a HCM nr. 1594/1959 statul a preluat întregul patrimoniu al cooperativelor transformate în întreprinderi ale sfaturilor populare, deci şi partea divizibilă a proprietăţii cooperativelor, reprezentată de părţile sociale aduse de cooperatori, în natură sau în numerar, la intrarea în cooperativă, ca aport la capitalul social.
Această parte a patrimoniului cooperativelor nu a fost restituită membrilor cooperatori, aşa cum era firesc.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând Decizia instanţei de apel, prin prisma motivelor de recurs şi în raport de probele administrate înaintea ambelor instanţe de fond, Curtea a apreciat că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin notificarea adresată primăriei Rădăuţi, A.N.C.M.-U.C.E.C.O.M. a solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent, cuvenite pentru imobilul cooperativa M.I. cu o secţie dentară, situat în Rădăuţi.
Conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data formulării notificării, notificarea va cuprinde denumirea şi adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptăţite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum şi valoarea estimată a acestuia.
Cerinţa privitoare la identificarea imobilului nu a fost respectată.
În speţă, se impunea cu atât mai mult identificarea, cu cât intimata a învederat prin întâmpinarea depusă în primă instanţă că în municipiul Rădăuţi sunt şapte cooperative meşteşugăreşti care aparţin de U.C.E.C.O.M. Bucureşti şi care ar putea deţine deja spaţiul revendicat.
Pe de altă parte, în mod corect instanţele au apreciat că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptăţită în condiţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Astfel, cooperativa meşteşugărească M.I. a fost, practic, desfiinţată prin HCM nr. 1594/1959 care a constituit baza legală a transformării unor cooperative meşteşugăreşti în unităţi productive de stat. De vreme ce activitatea cooperativei a fost întreruptă, era necesar ca prin hotărâre judecătorească să se constate că persoana juridică ce solicită aplicarea prevederilor legii speciale este aceeaşi persoană cu cea desfiinţată sau interzisă.
Nu se poate susţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile tezei I a art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Faptul că, potrivit art. 1 din Statutul A.N.C.M.-U.C.E.C.O.M., aceasta este succesoarea de drept a U.C.C.M.R., nu înseamnă că este şi titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, câtă vreme, în condiţiile art. 8 lit. b) şi c) din acelaşi Statut, ea reprezintă interesele organizaţiilor cooperaţiei meşteşugăreşti faţă de organele legislative, executive şi judecătoreşti şi poate sta în justiţie pentru apărarea intereselor organizaţiilor cooperaţiei meşteşugăreşti.
Aşadar, asociaţia are numai un drept de reprezentare a organizaţiilor cooperaţiei meşteşugăreşti, ea nefiind proprietara bunurilor care aparţin fiecărei organizaţii, aspect care rezultă şi din prevederile art. 53 din Statut. Drept urmare, câtă vreme reclamanta şi fiecare organizaţie cooperatistă pe care o reprezintă au patrimonii distincte, continuitatea A.N.C.M.-U.C.E.C.O.M. nu presupune şi continuitatea unei organizaţii cooperatiste, motiv pentru care trebuia să se facă dovada că în privinţa organizaţiei cooperatiste M.I. au fost respectate cerinţele art. 3 lit. c) teza a II-a din Legea nr. 10/2001.
Faţă de cele ce preced, Curtea a considerat că instanţa de apel a făcut o aplicare şi interpretare corectă a prevederilor Legii nr. 10/2001, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Ca atare, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa păstrării hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.N.C.M. împotriva deciziei civile nr. 1707 din 8 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1620/2004. Civil. Marcă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1505/2004. Civil. Drept de autor. Recurs → |
|---|
