ICCJ. Decizia nr. 1620/2004. Civil. Marcă. Recurs
| Comentarii |
|
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1620
Dosar nr. 41657/1/2004
(nr. vechi 18953/2004)
Şedinţa publică din 14 februarie 2006
Deliberând asupra recursului civil de faţă în condiţiile art. 256 C. proc. civ. constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 aprilie 2002 pe rolul Tribunalului Bucureşti reclamanta SC R. (România) SRL a chemat în judecată pe pârâţii O.S.I.M. şi SC XXL C. SRL pentru a se dispune anularea mărcii XXL înscrisă în Registrul Naţional al Mărcilor de la O.S.I.M. cu nr. 35817 în beneficiul pârâtei SC XXL C. SRL Rădăuţi. În motivarea acţiunii a fost invocat motivul prevăzut de art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Regula 32 din Regulamentul de aplicare a acestei legi aprobat prin HGR nr. 833/1998, întrucât marca a fost înregistrată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. c şi d din Legea nr. 84/1998.
În motivarea acţiunii s-a arătat că la cererea reclamantei, de a înregistrat marca „XXL mega discount", a primit de la O.S.I.M. la 27 septembrie 2001 un aviz de refuz provizoriu deoarece la această înregistrare a formulat un protest beneficiarul unei mărci XXL cu nr. 35817 deja înregistrată. La 10 ianuarie 2001 O.S.I.M. a emis o decizie de refuz de înregistrare.
Reclamanta a considerat abuzivă respingerea având în vedere că XXL reprezintă un termen des utilizat în comerţ pentru indicarea măsurii, mai ales la articole de îmbrăcăminte, în înţelesul de „foarte, foarte mare".
Pârâta „XXL C. SRL" a formulat o cerere reconvenţională de obligare a reclamantei de a nu mai folosi numele, marca şi sigla „XXL mega discount" pe motiv că în România însemnele XXL nu sunt recunoscute ca mărime, sistemul metrologic românesc folosind la articolele de îmbrăcăminte cifre şi nu litere.
Tribunalul Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 17881 din 17 decembrie 2002 a admis acţiunea principală şi a dispus anularea înregistrării mărcii XXL înscrisă în registrul O.S.I.M. la nr. 35817 în beneficiul pârâtei SC XXL C. SRL Rădăuţi şi a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul Bucureşti a reţinut că cererea reclamantei de înregistrare a mărcii XXL mega discount nr. M2001 00418 R. România SRL a fost soluţionată de O.S.I.M. printr-un aviz de refuz provizoriu în temeiul art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998 şi regula 15 alin. (1) Regulament aprobat prin HGR 833 faţă de opunerea la înregistrare din partea pârâtei XXL C. SRL. La 10 ianuarie 2001 O.S.I.M. a emis în aviz definitiv de refuz apreciind că există un risc de confuzie între cele 2 mărci, risc evident, acest aviz definitiv fiind urmat de o decizie de respingere a înregistrării mărcilor (decizie nr.102334).
Comisia de reexaminare mărci, din cadrul O.S.I.M. prin Decizia nr. 151 din 1 iunie 2002 a admis contestaţia reclamantei împotriva deciziei O.S.I.M. de respingere a înregistrării mărcii, a desfiinţat Decizia nr. 1002334 din 28 ianuarie 2002 şi a dispus retrimiterea dosarului la Serviciul mărci în vederea continuării procedurii de înregistrare a mărcii. S-a stabilit, că între cele două mărci există diferenţe conceptuale, vizuale, fonetice care exclud orice risc de confuzie în rândul consumatorilor de nivel mediu, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998.
Tribunalul a constatat că reclamanta are interes în formularea acţiunii precum şi că înregistrarea mărcii XXL în beneficiul pârâtei SC „XXL C. SRL a fost făcută cu încălcarea dispoziţiilor art. 5 lit. c) şi d) din Legea nr. 84/1998.
S-a constatat că este de notorietate că termenul XXL folosit pentru indicarea măsurii la îmbrăcăminte se referă la măsuri mari, şi termenul se plasează într-o anume scară de valori de la XS la XXXL.
S-a respins apărarea pârâtei, că în România acest simbol nu este recunoscut în desemnarea măsurilor articolelor de îmbrăcăminte, faţă de frecventa sa folosire în practica comercială din ţară. Faptul de notorietate a fost remarcat din articolele din presă, practicile comerciale şi din definiţia dată acestui termen determinând cea mai mare măsură de îmbrăcăminte (extra, extra large).
S-a considerat suficient, în termeni legali, dovedirea că noţiunea în discuţie serveşte în comerţ pentru desemnarea unor caracteristici ale unui produs sau ale unei prestări de servicii şi faptul că însemnele au devenit uzuale în limbajul curent sau din practicile locale [lit. c)] sau desemnează caracteristici ale unui produs comercializat [lit. d)].
S-a constatat în egală măsură că înregistrarea unei mărci cu conţinutul „XXL" conduce la monopolizarea unui termen uzual situaţie ce contravine spiritului Legii nr. 84/1998.
S-a mai constatat că cererea reclamantei de înregistrare a mărcii are în compunere nu numai semnul XXL ci şi termeni „mega discount" care sunt meniţi să înlăture orice confuzie posibilă.
Ca urmare a admiterii acţiunii principale de anulare a mărcii XXL, pârâta deşi pierde dreptul de a folosi exclusiv marca sub acest text XXL şi ca urmare s-a respins cererea reconvenţională a pârâtei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr.1010/28 mai 2004 a admis apelul pârâtei SC XXL C. SRL împotriva sentinţei nr. 1788 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins ca nefondată acţiunea reclamantei. A fost menţinută sentinţa în privinţa respingerii cererii reconvenţionale.
În motivarea acestei decizii Curtea de apel a reţinut numai critica referitoare la greşita aplicare a art. 5 lit. c) şi d) din Legea nr. 84/1998.
Astfel s-a apreciat că art. 5 lit. c) trebuie interpretat în sensul că semnele sau indicativele pentru a fi excluse de la protecţie trebuie să fi devenit uzuale cu referire la produsele sau serviciile pe care tind să le protejeze. Acesta este şi sensul exprimat de Curtea Europeană de Justiţie într-o decizie dată în interpretarea art. 3.1 din Directiva Comunitară în materie, articol cu conţinutul identic cu art. 5 lit. c) din legea română invocată.
S-a arătat că definiţia mărcii dată de art. 3 lit. a) din Legea nr. 84/1998 include elemente capabile să distingă produsele sau serviciile unei persoane fizice sau juridice de produsele sau serviciile altei persoane.
S-a constatat că în speţă, marca XXL poate fi considerată destinată pentru serviciile de taximetrie, această marcă nedevenind uzuală pentru acest gen de servicii prestate de firma pârâtă care a înregistrat această marcă.
S-a mai constatat că serviciile de taximetrie şi produsele de îmbrăcăminte nu sunt în situaţia similarităţii cerută de art. 35 lit. b) din Legea nr. 84/1998, deci nu sunt aplicabile în speţă nici dispoziţiile art. 5 lit. c) şi d) ale aceleiaşi legi.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs în termen, la 5 iulie 2004 în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În fapt în esenţă s-a pretins că în mod greşit s-a considerat neaplicabil art. 5 lit. c) şi d) din Legea nr. 84/1998, întrucât nu a fost luată în consideraţie o probă administrată, hotărâtoare şi anume certificatul de înregistrare al mărcii „XXL" nr. 35817 (fila 137-138), care prevede clasa de servicii/produse pentru care marca a obţinut protecţia pe teritoriul României şi anume clasa 35, import export, comerţ iar reclamanta a solicitat înregistrarea mărcii „XXL mega discount" pentru aceeaşi clasă de servicii, 35 pentru care a obţinut protecţie şi pârâta.
Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele de mai jos.
Reclamanta şi-a motivat interesul în acţiunea în anulare cu care a sesizat instanţa de judecată pe împrejurarea că există mărci „XXL" înregistrate de pârâtă care împiedică înregistrarea propriei sale mărci „XXL mega discount", înregistrând la cererea depusă la O.S.I.M., în acest scop, o hotărâre de refuz de înregistrare, determinată la rândul ei de opoziţia adresată beneficiarului mărcii înregistrate, XXL, pârâta din cauză.
Instanţele au reţinut în mod exact că în procedura înregistrării mărcii, hotărârea O.S.I.M. de respingere a fost atacată de petiţionara reclamantă cu o contestaţie soldată cu desfiinţarea hotărârilor de refuz de înregistrare şi s-a trimis dosarul la Serviciul mărci, pentru continuarea procedurii de înregistrare a mărcii.
Atât comisia de reexaminare mărci cât şi instanţa de apel în prezenta cauză au reţinut în mod corect în raport de datele concrete ale cauzei că nu ar putea exista riscul de confuzie în rândul consumatorului mediu cu privire la marca „XXL mega discount" în culorile galben şi roşu cu element figurativ, solicitată a fi înregistrată de reclamantă, societate cu activitate de comercializare de produse alimentare şi nealimentare.
Pe de o parte diferenţa netă a sferei de activitate a celor două societăţi, taximetrie şi, respectiv, comercializare de produse alimentare şi nealimentare, reduce până la eliminare riscul de confuzie al folosirii produselor sau serviciilor prestate în cele două sfere distincte de activitate.
Pe de altă parte particularităţile speciale care diferenţiază cele două mărci, text, culoare şi grafie, consolidează faptul că nu există posibilitatea de confuzie prin folosirea simbolului „XXL" în discuţie.
În sfârşit date conţinute de marca „XXL" atât la momentul adresării cererii în anul 1997 de către pârâtă cât şi în prezent nu sunt de natură a atrage concluzia că s-au încălcat dispoziţiile expres prevăzute de Legea nr. 84/1998. Marca a cărei înregistrare se cere a fi anulată este formulată în limitele şi cu caracteristicile arătate de art. 3 lit. a) şi nu se regăseşte în enumerările prevăzute în art. 5 lit. c) şi d) pentru a-i fi negată protecţia prin înregistrare.
Potrivit definiţiei date de art. 6 lit. a) din lege mărcilor similare, este necesar ca marca pretinsă similară să fie aplicată unor produse sau servicii identice sau similare, dacă există un risc de confuzie pentru public, existând şi risc de asociere cu marca anterioară.
Nici împrejurarea că ambele mărci vizează clasa de produse/servicii 35 care, potrivit Aranjamentului de la Nisa se referă la import-export, nu este de natură a impune anularea mărcii înregistrate a pârâtei, faţă de elementele semnalate de diferenţiere şi faţă de larga varietate a acestei clase.
Pentru considerentele arătat, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi constatare că nu sunt întrunite în cauză dispoziţiile art. 304 lit. 9 şi 10 C. proc. civ. care să impună modificarea deciziei atacate se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta pârâtă SC R. România SRL împotriva deciziei nr. 1010 din 28 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1946/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 161/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
