ICCJ. Decizia nr. 1624/2004. Civil. Legea 112/1995. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1624
Dosar nr. 8078/2004
Şedinţa publică din 2 martie 200.
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea din 11 octombrie 2002 precizată la 26 noiembrie 2002, reclamanţii C.V. şi S.I. au solicitat Judecătoriei Satu-Mare, în contradictoriu cu pârâţii M.C., M.A. şi M.Z. „reconstituirea dreptului de proprietate asupra parcelei 4880/37 din C.F. 1713, înscrierea dreptului de proprietate în C.F. 18674 prin transcriere din C.F. 1713 şi eliberarea terenului de către pârâţi".
Judecătoria Satu-Mare a calificat cererea drept „plângere la Legea nr. 112/1995", pe care a respins-o prin sentinţa civilă nr. 8592 din 28 noiembrie 2002.
Apelul declarat de reclamanţii C.V. şi S.I., precum şi de C.M. şi S.M., a fost respins prin Decizia civilă nr. 204/A din 2 aprilie 2003 pronunţată de Tribunalul Satu-Mare.
Prin Decizia civilă nr. 741/R din 3 septembrie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis recursul declarat de S.I., S.M., C.V. şi C.M. şi a modificat Decizia civilă nr. 204/A din 2 aprilie 2003 a Tribunalului Satu-Mare în sensul că a admis apelul declarat de C.V., C.M., S.I. şi S.M., a anulat sentinţa civilă nr. 8592 din 28 noiembrie 2002 a Judecătoriei Satu Mare şi a păstrat cauza pentru evocarea fondului.
În esenţă, instanţa de recurs a reţinut că judecătoria a calificat greşit cererea dedusă judecăţii sale ca fiind plângere în temeiul Legii nr. 112/1995, în realitate reclamanţii învestind instanţa de judecată cu o acţiune în rectificare de carte funciară având ca temei de drept prevederile art. 34 lit. a) din Legea nr. 115/1938, reclamanţii contestând valabilitatea titlului antecesorului pârâţilor, ceea ce atrage competenţa curţii de apel de a cerceta fondul apelului, urmare modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin OUG nr. 58/2003.
Ca instanţă de apel, evocând fondul pricinii după anularea sentinţei primei instanţe, Curtea de Apel Oradea a pronunţat Decizia civilă nr. 39/A din 12 noiembrie 2003, prin care a admis acţiunea formulată de reclamanţii C.V., C.M., S.I. şi S.M. împotriva pârâţilor M.C., M.A. şi M.Z. şi a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâţilor în C.F. 1713 Satu-Mare sub B 29-32, precum şi repunerea în situaţia anterioară sub B 23-24.
Ca situaţie de fapt instanţa de apel a reţinut următoarele:
În C.F. 1713 Satu-Mare a fost înscrisă parcela cu nr.top.4880/37 sub A I-5, sub B 23-24 fiind înscrise drepturile de proprietate ale lui S.G. şi S.I. Conform actelor de stare civilă, S.G. a decedat la 28 septembrie 1979, iar S.I. a decedat la 11 mai 1981, lăsând ca moştenitori în calitate de legatari universali pe reclamanţii C.V., C.M., S.I. şi S.M.
Ulterior, în baza sentinţei civile nr. 2205/1996 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în aceeaşi carte funciară s-a făcut menţiunea că dreptul de proprietate înscris sub B 23-24 a fost transcris la B 28-29 în favoarea pârâtei M.C. şi a soţului M.L., în prezent decedat, tatăl pârâţilor M.A. şi M.Z., cărora le-a fost transmisă prin succesiune cota tatălui sub B 31-32, M.C. cumulând poziţiile B 29 şi B-30, ultima fiind dobândită prin moştenire.
Din examinarea dosarului nr. 5932/1995 al Judecătoriei Satu Mare, rezultă că sentinţa civilă nr. 2205/1996 este pronunţată în temeiul art. 22 şi art. 24 din Legea nr. 115/1938, având menirea de a ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare, constatând că M.L. şi M.C. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului grădină în suprafaţă de 2546 mp înscris în C.F. 1713 Satu Mare la nr.top.4880/37 prin cumpărare de la vânzătorii S.N., S.I. şi S.G. la data de 20 mai 1977, acelaşi teren fiind dobândit de S.G. prin cumpărare la 4 septembrie 1974 de la vânzătorii S.G. şi S.I. conform contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 4 septembrie 1974.
Din acelaşi dosar mai rezultă că acţiunea soluţionată prin sentinţa civilă nr. 2205/1996 a fost introdusă la 22 mai 1991, iar S.G. şi S.I. au fost citaţi în calitate de pârâţi la ultimul lor domiciliu din Satu-Mare.
Pârâţii M. din prezentul proces au invocat autoritatea lucrului judecat dată de sentinţa civilă nr. 2205 din 26 martie 1996 pronunţată de Judecătoria Satu-Mare.
În realitate, aşa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 306 din 30 ianuarie 1976 la notariatul de Stat Judeţean Satu-Mare, S.G. şi S.I. au vândut numiţilor S.N., S.I. şi S.G. numai casa şi anexele gospodăreşti înscrise în C.F.1713 Satu-Mare nr.top.4880/28, terenul aferent fiind trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, ulterior fiind transmis proprietarilor construcţiei prin ordin al prefectului.
Această din urmă împrejurare rezultă şi din susţinerea lui S.N. care, pe parcursul soluţionării dosarului nr. 5932/1995, a susţinut că au vândut reclamanţilor M. terenul în suprafaţă de 2546 mp din parcela nr.top.4880/37 deoarece nu a dobândit drept de proprietate asupra acestui teren, care a rămas în proprietatea numiţilor S.
Rezolvând în drept fondul pricinii, instanţa de apel a statuat astfel:
- nu operează autoritatea de lucru judecat dată de sentinţa civilă nr. 2205/1996 datorită culpei reclamanţilor M. din acel dosar, care, cu rea-credinţă, au cerut citarea proprietarilor tabulari cu domiciliul necunoscut, deşi o simplă verificare în evidenţele populaţiei ar fi arătat decesul acestora şi ar fi impus introducerea în cauză a moştenitorilor;
- pentru acelaşi motiv sentinţa de mai sus nu este opozabilă reclamanţilor moştenitori ai defuncţilor proprietari tabulari;
- terenul din parcela nr.top. 4880/37 nu a fost vândut de autorii reclamanţilor familiei S. şi nici de aceasta pârâtei M.C. şi soţului ei M.L.;
- pârâţii M. nu pot invoca uzucapiunea tabulară de 10 ani, deoarece înscrierea dreptului lor s-a făcut la 28 februarie 1997;
- titlul de proprietate în baza căruia s-a înscris dreptul de proprietate al pârâţilor M. nu este valabil, astfel încât acţiunea reclamanţilor îndeplineşte cerinţele art. 38 pct. 1 din Legea nr. 115/1938.
Împotriva deciziei date în apel au declarat recurs pârâţii M.A., M.C. şi M.Z. solicitând casarea ei şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamanţilor.
Dezvoltând în fapt recursul pârâţii formulează criticile mai jos redate.
1. Deşi prima instanţă, faţă de ambiguitatea cererii cu care a fost învestită, a manifestat rol activ, calificând cererea ca o acţiune formulată în baza Legii nr. 112/1995, instanţa de apel, în mod nepermis, a schimbat în apel obiectul cauzei ca fiind o acţiune de rectificare de carte funciară.
2) În chiar aceste condiţii, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 34 din Decretul-lege nr.115/1938, neobservând că rectificarea unei intabulări în C.F. poate fi cerută numai în unul din următoarele cazuri:
- dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârşit nu au fost valabile;
- dacă prin înscriere dreptul a fost greşit calificat;
- dacă nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă ale dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
3) Instanţa de apel a nesocotit autoritatea lucrului judecat dată de sentinţa civilă nr. 2205/1996, în temeiul căreia a fost înscris dreptul de proprietate al pârâtei M.C. şi soţului acesteia M.L., respingând nejustificat excepţia de fond, absolută, dirimantă şi peremptorie, motivarea deciziei atacate, în sensul că autorii reclamanţilor (proprietari tabulari ai imobilului) ar fi fost citaţi cu rea-credinţă în dosarul din 1995, fiind nu doar netemeinică, ci un veritabil abuz de drept.
4) Anulând practic sentinţa civilă nr. 2205/1996 prin dispoziţia de radiere a dreptului de proprietate înscris în baza acesteia, instanţa de apel a rejudecat în fapt litigiul soluţionat prin acea hotărâre, ceea ce constituie, pe lângă încălcarea principiului autorităţii lucrului judecat, un precedent periculos în materie întrucât, indiferent de motivaţie, o instanţă judecătorească nu are posibilitatea de a corecta sau anula o hotărâre definitivă şi irevocabilă a unei alte instanţe.
5) Deosebit de cele arătate, radierea înscrierii dreptului de proprietate nu era posibilă în condiţiile în care instanţa de apel nu a fost învestită cu o cerere de anulare a actelor care au stat la baza pronunţării sentinţei civile nr. 2205/1996.
6) În mod greşit instanţa de apel a pus temei pe declaraţia extrajudiciară dată în faţa unui notar public de către S.N., neobservând că proba nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 186 şi urm. C. proc. civ.
7) În fine, cu privire la însuşi fondul litigiului, instanţa de apel nu a sesizat că, potrivit probelor administrate, pârâţii au achiziţionat imobilul teren înscris în C.F. nr. 1713 Satu-Mare nr.top.4880/37 în anul 1977, anterior deci anului 1981, an din care datează testamentul invocat de reclamanţi, astfel că reclamanţii nu pot pretinde un drept succesoral testamentar asupra unui bun care nu mai exista în patrimoniul testatorului la data deschiderii succesiunii acestuia.
Recursul astfel motivat a fost încadrat în cazurile de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4, 8, 9 C. proc. civ.
Examinând recursul Înalta Curte constată cele ce succed.
Prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „Contract de vânzare-cumpărare", datat 4 septembrie 1974 şi vizat spre neschimbare la aceeaşi dată de Biroul Colectiv de Asistenţă Juridică Satu-Mare, S.G. şi S.I. au vândut lui S.N. imobilul teren în suprafaţă de 3064 mp cuprins în C.F. nr. 1713 Satu-Mare sub nr.top.4880/20 şi sub nr.top.4880/37.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 306 din 30 ianuarie 1976 la Notariatul de Stat Judeţean Satu-Mare, S.G. şi S.I. au vândut cumpărătorilor S.N., S.I. şi S.G. casa şi construcţiile gospodăreşti anexă înscrise în C.F. nr. 1713 Satu-Mare sub nr.top.4880/28 de sub B 13 şi B 14, consimţind la intabularea dreptului de proprietate al cumpărătorilor, terenul aferent urmând regimul juridic prevăzut prin art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „Contract de cumpărare şi vânzare definitivă", datat 20 noiembrie 1977, S.N., S.I. şi S.G. au vândut cumpărătorilor M.L. şi M.C., contra preţului de 160.000 lei, o casă de locuit, anexele gospodăreşti şi terenul în suprafaţă de 2546 mp din parcela cu nr.top.4880/37.
Din înscrisul sub semnătură privată intitulat „Convenţie", datat 6 mai 1978, rezultă că S.G. a dat în folosinţă lui M.L. terenul în suprafaţă de 2546 mp din C.F. nr. 1713 până la data de 1 ianuarie 1979 pentru suma de 700 lei anual cu specificarea că, dacă nu se vor ivi neînţelegeri, dacă nu va vinde terenul şi dacă aceeaşi sumă se va plăti anticipat, M. va primi în continuare folosinţa terenului.
Prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „Convenţie", datat 15 martie 1979, S.G. arată că a dat în folosinţa aceluiaşi M.L. terenul de 2540 mp din Lunca Sighet şi pentru anul 1979 cu preţul de 700 lei.
La 20 septembrie 1979 a decedat S.G., lăsând ca unic moştenitor pe soţia sa S.I.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3478 din 28 septembrie 1979 la Notariatul de Stat Satu-Mare, S.N., S.I. şi S.G. au vândut cumpărătorilor M.L. şi M.C. casa şi construcţiile gospodăreşti anexă din Satu-Mare, înscrise în C.F. nr. 18898 Satu-Mare sub nr.top.4880/28 de sub B 3-5 în baza Deciziei nr. 329/1979 emisă de Consiliul popular al municipiului Satu-Mare, iar în baza art. 3 din aceeaşi decizie cota de 100/518 părţi din terenul aferent a fost atribuită în folosinţa cumpărătorilor pe durata existenţei construcţiilor.
Prin testamentul autentificat sub nr. 1177 din 1 aprilie 1981 la Notariatul de Stat Judeţean Satu-Mare, S.I., născută A., văduvă, fără copii sau părinţi în viaţă, a testat întreaga avere în cote egale de câte ½ părţi soţilor C.V. şi M. şi soţilor S.I. şi M.
Testatoarea S.I. a decedat la 11 mai 1981.
La data de 22 mai 1995 M.L. şi M.C. au chemat în judecată în calitate de pârâţi pe S.G. şi S.I., cu domiciliul necunoscut, şi pe S.N., S.I. şi S.G. pentru a se constata că pârâtul S.N. a cumpărat în anul 1974 de la pârâţii S.G. şi S.I., proprietari tabulari, imobilul înscris în C.F. nr. 1713 Satu-Mare nr.top.4880/37 şi că reclamanţii au cumpărat acelaşi imobil de la pârâţii S.N., S.I. şi S.G. la data de 20 noiembrie 1977, solicitând să se dispună înscrierea în C.F. a drepturilor de proprietate succesive.
Prin sentinţa civilă nr. 2205 din 26 martie 1996 pronunţată de Judecătoria Satu-Mare în dosarul nr. 5932/1995, rămasă definitivă prin neexercitarea căilor de atac, a fost admisă acţiunea, s-a constatat că reclamanţii M.L. şi M.C. au dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra imobilului teren-grădină situat în Satu-Mare, înscris în C.F. nr. 1713 Satu-Mare la nr.top.4880/37 în suprafaţă de 2546 mp şi s-a dispus intabularea acestui drept de proprietate în cărţile funciare.
În motivarea sentinţei se arată că, deşi S.N. a susţinut că a vândut reclamanţilor M. numai casa de locuit, nu şi terenul, în realitate pârâţii S.G. şi I., cu ultimul domiciliu în Satu Mare, au vândut pârâtului S.N. şi terenul în cauză prin înscris sub semnătură privată, iar pârâţii S. au revândut prin aceeaşi modalitate terenul către reclamanţi, convenţiile succesive având puterea dată de art. 969 C. civ., fiind valabile şi „au produs şi produc efecte juridice translative de proprietate".
În fine, prin raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. S.N. în dosarul nr. 5932/1995 al Judecătoriei Satu-Mare, raport necontestat de părţile din prezenta cauză, s-a stabilit că imobilul compus din casă, anexe gospodăreşti şi teren aferent în suprafaţă de 518 mp compun parcela nr.top.4880/28, iar terenul în litigiu cu suprafaţa de 2546 mp compune parcela nr.top. 4880/37.
Coroborând cele mai sus arătate, se constată că imobilele din parcelele nr. 4880/28 şi nr. 4880/37 au constituit proprietatea defuncţilor soţi S.G. şi S.I., menţionaţi în unele din înscrisurile analizate şi cu numele de S., prenumele lui S.G. mai fiind indicat şi ca G. sau Ghe.
Este, de asemenea, incontestabil că prin convenţii private proprietarii iniţiali S.(S.) au promis lui S.N. că-i vor vinde construcţiile şi cele două terenuri în suprafaţă totală de 3064 mp, iar la rându-i S.N., împreună cu S.I. şi S.G., au făcut aceeaşi promisiune pârâtei M.C. şi soţului ei M.L., dar prin contracte autentice vânzările succesive au avut ca obiect numai construcţiile şi terenul aferent cu suprafaţa de 518 mp.
Cu toate acestea, prin sentinţa civilă nr. 2205 din 26 martie 1996, pronunţată de Judecătoria Satu-Mare, s-a constatat că M.L. şi M.C. au dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafaţa de 2546 mp înscris în C.F. 1713 Satu-Mare la nr.top. 4880/37, dispunându-se intabularea acestui drept pe numele arătaţilor cumpărători.
Instanţa de apel din prezenta cauză a analizat sentinţa civilă nr. 2205 din 26 martie 1996 pronunţată de Judecătoria Satu Mare şi a stabilit că, fiind dată în contradictoriu cu deja decedaţii S.(S.) şi autentificând cumpărarea de către soţii M. de la vânzătorii S. a unui teren care nu s-a aflat în patrimoniul lor pentru că nici ei l-au cumpărat de la proprietarii iniţiali S.(S.), titlul în temeiul căruia s-a dispus şi făcut înscrierea dreptului de proprietate al soţilor M. nu este valabil, fiind astfel întrunite cerinţele art. 38 pct. 1 din Legea nr. 115/1938 pentru radierea dreptului de proprietate astfel înscris şi repunerea în situaţia anterioară cerute de reclamanţii C. şi S.
Asemenea soluţie este esenţial nelegală.
Practic instanţa de apel s-a transformat într-o instanţă de control judiciar privind legalitatea şi temeinicia unei hotărâri judecătoreşti dată într-un proces diferit de cel de faţă, negând constatările, motivarea şi efectele acelei hotărâri.
Nu este permis unei instanţe să îndrepte eventualele greşeli de judecată săvârşite într-un alt proces, ci, mai mult, are obligaţia de a se conforma celor deja judecate, care beneficiază, atât din punct de vedere procedural, cât şi substanţial, de prezumţia de validitate şi regularitate.
Mai mult însă, instanţa de apel nu a sesizat că, deşi reclamanţii nu au fost părţi în acel proces, ei au calitatea de legatari cu titlu universal ai defunctei S.(S.)I., astfel încât, pe de o parte nu pot invoca eventualele neregularităţi săvârşite în contra lui S.(S.)G. sau G., iar pe de altă parte, cu referire la autoarea lor, hotărârea dată le este opozabilă, astfel că, pe calea unei acţiuni separate nu pot repune în discuţie un drept care nu a fost recunoscut autoarei lor.
Ca urmare, nici instanţa de apel nu avea posibilitatea legală de a stabili că reclamanţii din prezenta cauză au dobândit terenul în litigiu de la testatoare, din moment ce prin hotărârea judecătorească anterioară s-a statuat că înscrisul sub semnătură privată intervenit între defuncţii S.(S.) şi S.N. a avut ca obiect şi acest teren, fiind un act translativ de proprietate valabil.
În aceste condiţii nu se poate reţine decât că terenul în cauză nu mai exista în patrimoniul defunctei S.(S.)I. la data deschiderii succesiunii acesteia, reclamanţii preluând patrimoniul existent la acea dată.
Pentru cele ce preced, recursul este întemeiat pentru motivul prevăzut prin art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că va fi admis, Decizia atacată va fi casată, iar sentinţa primei instanţe va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii M.A., M.Z. şi M.K.(C.) împotriva deciziei civile nr. 39 A din 12 noiembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, casează Decizia atacată şi păstrează sentinţa civilă nr. 8592 din 28 noiembrie 2001 pronunţată de Judecătoria Satu-Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 17/2004. Civil. Revendicare imobiliara. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1178/2004. Civil. Contestatie la executare... → |
|---|
