ICCJ. Decizia nr. 1696/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1696
Dosar nr. 24126/1/2004
Nr. vechi 7169/2004
Şedinţa publică din 16 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 77 din 3 ianuarie 2001 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantul G.A.Ş. a chemat în judecată pe pârâta Municipiul Bucureşti prin Primar General, solicitând să se constate valabilitatea titlului asupra imobilului situat în Bucureşti, format din teren în suprafaţă de 519 mp şi construcţii şi să fie obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie imobilul în litigiu.
În motivarea cererii şi arată că imobilul în litigiu a aparţinut numiţilor A.C. şi A.A..
După decesul numitului A.C. au rămas ca moştenitori A.A., soţie supravieţuitoare şi numitul A.G., tatăl reclamantului.
Se mai arată că imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 1417 al Sfatului Popular al Raionului I.V.Stalin, prin transfer de la M.A.E.
Prin sentinţa civilă nr. 137 din 7 februarie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis acţiunea formulată de reclamantul G.A.Ş. şi a obligat pârâtul să lase reclamantului în proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 519 mp şi construcţie.
La 12 aprilie 2002, a fost înregistrată sub nr. 2780/2002 la Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 137/2001 pronunţată în dosarul nr. 77/2001 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii A.G.Ş, şi Municipiul Bucureşti prin Primar General, prin care s-a solicitat anularea sentinţei civile nr. 137/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
În motivarea cererii se arată că la data de 15 martie 2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost sesizat cu un memoriu de către Asociaţia Proprietarilor , solicitându-se revizuirea sentinţei menţionate, prin care imobilul a fost restituit reclamantului A.G.Ş., în calitate de moştenitor, întrucât după pronunţarea sentinţei s-au descoperit înscrisuri noi, care existau la data pronunţării şi care nu au fost cunoscute de tribunal. Se mai arată că pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar General nu avea calitate procesuală pasivă deoarece apartamentele care compun imobilul au fost vândute încă din anul 1995.
Se mai susţine că instanţa nu a avut în vedere următoarele aspecte procedurale şi de fond:
În încheierea de şedinţă de la 21 ianuarie 2001, deşi se face vorbire că au răspuns reclamantul prin apărător, pârâtul prin consilier juridic şi că reclamantul prin avocat depune împuternicire avocaţială şi acte, la dosarul cauzei nu se află împuternicirile avocatului şi consilierului juridic, fiind încălcate dispoziţiile art. 68 C. proc. civ. Cauza trebuia să fie suspendată pentru lipsa nejustificată a părţilor.
Se mai arată că instanţa a pronunţat hotărârea în lipsa unor probe esenţiale, nu a făcut nici o cercetare judecătorească în retrocedarea imobilului, urmărind să evite efectele juridice produse de intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 care nu-i permiteau reclamantului să obţină imobilul, ci doar despăgubiri.
În continuare, revizuentul arată că tribunalul nu a luat în considerare faptul că reclamantul nu a depus la unicul termen de judecată înscrisuri care să susţină pretenţiile în revendicarea imobilului, dovada că acesta a ajuns de la M.A.E. la autorii săi.
Astfel, tribunalul a încălcat şi dispoziţiile art. 1203 C. civ. pentru că a admis o acţiune nedovedită iar în considerentele hotărârii invocă înscrisuri care nu se află la dosar.
Se mai invocă reaua credinţă a reclamantului în promovarea şi susţinerea cererii. În drept au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 327 C. proc. civ.
La 10 iunie 2002, revizuentul a depus cerere completatoare la aceea de revizuire motivată în drept pe dispoziţiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 322 pct. 6 C. proc. civ., în care se arată că Municipiul Bucureşti prin Primar General nu a fost apărat de consilierul juridic.
Prin sentinţa civilă nr. 440 din 7 iulie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-au respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale active, tardivităţii cererii de revizuire formulate la 12 aprilie 2002 şi lipsei de interes formulată de intimatul A.G.Ş. A admis excepţia tardivităţii formulării cererii completatoare a cererii de revizuire. A respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată la 12 aprilie 2002 de revizuentul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei nr. 137 din 7 februarie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. 77/2001. A respins ca tardivă cererea completatoare a cererii de revizuire. A respins în fond ca neîntemeiată cererea de intervenţie formulată la 10 iunie 2002 în interesul revizuentului de către intervenienţii P.D., ş.a.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel revizuentul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, reclamantul A.G.Ş. N.C., intervenienţii P.D., ş.a.
Criticile formulate de revizuentul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti se referă la greşita respingere ca tardivă a cererii completatoare a cererii de revizuire, greşita respingere ca neîntemeiată a cererii de revizuire şi greşita respingere a cererii de intervenţie formulată în interesul revizuentului.
Apelanţii-intervenienţi critică sentinţa în sensul că tribunalul nu a analizat corect probele administrate, aplicând greşit legea.
Prin apelul declarat intimatul A.G.Ş. arată că sentinţa cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii.
Prin Decizia civilă nr.79 din 26 ianuarie 2004 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de apelantul-revizuent Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi apelul declarat de apelanţii-intervenienţi P.D., ş.a. A anulat sentinţa civilă nr. 440 din 7 iulie 2003 şi a trimis cauza spre rejudecarea cererii de revizuire şi intervenţie accesorie aceluiaşi tribunal. A respins ca nefondat apelul declarat de A.G.Ş., reţinând că tribunalul nu a examinat cererea de revizuire formulată la 10 iunie 2002, iar la prima zi de înfăţişare, la acest termen se putea întregi sau modifica cererea. Se mai arată că, deşi tribunalul a examinat condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, el a respins-o ca nefondată, deci pe fond.
Împotriva deciziei au declarat recurs A.G.Ş.N.C., decedat şi continuat de moştenitoarea A.G.C.
Criticile vizează excepţia lipsei calităţii procesuale active a revizuentului, respinsă corect de instanţa de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (5) C. proc. civ.
Instanţa de apel greşit s-a pronunţat în favoarea calităţii procesuale active a revizuentului, neanalizând cu atenţie dispoziţiile art. 45 C. proc. civ., în integritatea lui.
Cu privire la tardivitatea introducerii cererii de revizuire, se susţine că momentul din care începe să curgă termenul de revizuire prevăzut de art. 324 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. este data la care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a soluţionat dosarul penal nr. 1427/P/2001, respectiv data de 10 decembrie 2001. Se mai arată că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile pentru a fi admisă o asemenea cerere. Excepţiile invocate cu privire la inadmisibilitatea cererii sunt întemeiate, iar dezbaterea pe fond nu se impune.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte reţine următoarele:
Constituţia, prin art. 20, instituie obligativitatea interpretării legilor interne şi modificarea acestora în conformitate cu tratatele privind Drepturile Omului la care România este parte.
O hotărâre judecătorească ce a devenit definitivă şi obligatorie nu poate fi desfiinţată de o instanţă superioară în baza unei cereri introduse de un oficial al statului.
Acesta vizează situaţia în care un procuror poate sau nu să introducă o cale extraordinară de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, pronunţată într-un proces civil la care nu a luat parte.
Potrivit art. 6 parag.1 din Convenţie, procurorul nu mai are posibilitatea legală de a introduce căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, pronunţate în materie civilă, în procese la care nu a luat parte. O asemenea cerere trebuie respinsă ca inadmisibilă sau introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
În speţă, cererea de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, împotriva sentinţei civile nr. 137/2001 a Tribunalului Bucureşti este inadmisibilă pentru considerentele arătate. Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost sesizat cu un memoriu de Asociaţia Proprietarilor, solicitând revizuirea sentinţei menţionate.
Deşi acesta nu a fost parte în proces, a promovat cererea de revizuire; fiind contrară Convenţiei şi fiind încălcat art. 6, în condiţiile în care Jurisprudenţa C.E.D.O. este aplicabilă în dreptul intern şi prevalează asupra celorlalte acte normative.
Pentru considerentele arătate, se va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, iar urmare respingerii cererii de revizuire, cererea de intervenţie a rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 79 din 26 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, de către intimatul A.G.Ş.N.C., decedat, continuat de moştenitoarea A.G.C.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa civilă nr. 440 din 7 iulie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, iar pe fond respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire introdusă la 12 aprilie 2002 şi completată la 10 iunie 2002 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 137 din 7 februarie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
În consecinţă, respinge ca fiind rămasă fără obiect cererea de intervenţie în interesul revizuentului formulată de P.D., ş.a.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1701/2004. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 1678/2004. Civil. ANULARE HOTARÂRE ADUNARE... → |
|---|
