ICCJ. Decizia nr. 1746/2004. Civil. LG. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1746
Dosar nr. 14997/1/2004
nr. vechi 3679/2004
Şedinţa de la 16 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 246/2003, tribunalul Dolj a respins acţiunea prin care, reclamantul S.I. a solicitat în contradictoriu cu SC E. SA Işalniţa, anularea deciziei nr. 3654/2002 privind retrocedarea suprafeţei de 0,90 ha teren aflat în posesia pârâtei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că din totalul suprafeţei de 5,07 ha teren ce a aparţinut în proprietate autorului reclamantei, aceasta din urmă a primit suprafaţa de 3,84 ha în baza Legii nr. 18/1991. Pentru diferenţa rămasă nerestituită ca urmare a faptului că nu există teren disponibil, Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991, ia acordat despăgubiri a căror punere în plată rămâne la latitudinea reclamantei.
În aceste împrejurări, pentru motivul prevăzut de art. 8 din Legea nr. 10/2001, acţiunea a fost respinsă.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 207/2003 a Curţii de Apel Craiova prin care s-a dispus anularea acesteia şi reţinerea cauzei pentru rejudecarea fondului. În acest scop s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice topografice având ca obiect, individualizarea terenului.
În urma administrării probatoriului util cauzei, Curtea de Apel a pronunţat Decizia civilă nr. 704/2003 prin care a dispus anularea dispoziţiei emisă de pârâtă; a constatat valoarea despăgubirilor cuvenite în echivalent ca fiind de 564.979.800 lei ce urmează a fi achitate conform Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut că suprafaţa reală nerestituită reclamantei din totalul la care era îndreptăţită, este de 0,66 ha conform expertizei. Dat fiind faptul că aceasta nu există în natură, s-a stabilit contravaloarea despăgubirilor a căror achitare se impune conform art. 31 şi art. 36 din Legea nr. 10/2001 şi HG nr. 498/2003.
Împotriva acestei decizii, în temeiul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. a declarat recurs pârâta SC C.E. Craiova SA criticând-o pentru următoarele:
Reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului S.I. s-a făcut în baza Legii nr. 18/1991 prin atribuirea procentului de 75% din totalul suprafeţei la care era îndreptăţit. Diferenţa de 25% o reprezintă terenul aflat în prezent în posesia recurentei şi care este reprezentat de 540 mp.
Deoarece a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 şi deoarece este vorba de teren extravilan, în opinia recurentei, reclamantul nu era îndreptăţit la alte despăgubiri decât cele acordate în temeiul primei legi şi deci, acţiunea a trebuia respinsă.
Examinând recursul pârâtei prin prisma criticilor formulate se constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Hotărârile pronunţate nu sunt întemeiate pe o corectă cercetare a stării de fapt astfel încât, atât motivele pe care se sprijină cât şi temeiul juridic reţinut, este străin pricinii. Această împrejurare face să fie îndeplinit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, prin acţiunea introductivă, reclamantul S.I. a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri băneşti pentru suprafaţa de 0,90 ha teren expropriat în anul 1962 situată în natură la locurile denumite „Peste Jiu" – 0,50 ha şi „Prodăneasă" – 0,40 ha.
Raportul de expertiză întocmit în primă instanţă a stabilit valoarea terenului pe care l-a reţinut a fi în folosinţa recurentei pe baza afirmaţiilor reclamantului–intimat determinat de neprezentarea din conţinutul expertizei (f.57,58).
În faţa instanţei de apel, noua expertiză tehnică dispusă, a stabilit valoarea unei alte suprafeţe de teren şi anume 0,66 ha, ca fiind diferenţa nerestituită reclamantului, fără a se motiva în vreun fel modul de determinare al acestei suprafeţe.
Pe de altă parte, din răspunsul Primăriei comunei Işalniţa (f.29 fond) rezultă că reclamantul era îndreptăţit la restituirea unei suprafeţe de 5,07 ha din care a primit în natură 4,34 ha, iar pentru diferenţa de 0,73 ha, conform Anexei 40, urma să i se acorde despăgubiri.
Din toate aceste probe nu rezultă cu certitudine care este suprafaţa de restituit; cât din această suprafaţă trebuie acordată în echivalent; care este suprafaţa deţinută de recurentă din terenul aparţinând intimatului şi dacă a fost reconstituită sau nu în totalitate, în baza legii fondului funciar.
Dat fiind faptul că pentru lămurirea acestor împrejurări se impune suplimentarea probatoriului inclusiv cu actele doveditoare ale dreptului de proprietate al reclamantului, actul de punere în posesie şi eventual o nouă expertiză topografică, urmează ca în temeiul art. 312 pct. 3 C. proc. civ. coroborat cu art. 314 C. proc. civ., hotărârile pronunţate să fie casate şi cauza să fie trimisă la instanţa de fond pentru rejudecare.
Pe lângă suplimentarea probatoriului necesar stabilirii cu exactitate a suprafeţei de teren nerestituită reclamantului, instanţa de rejudecare va verifica şi regimul juridic al terenului în privinţa căruia se pretind măsurile reparatorii în raport de care, va reţine legea aplicabilă cazului dedus judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC C.E. Craiova SA împotriva deciziei nr. 704 din 2 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia recurată, Decizia nr. 207 din 12 septembrie 2003 a aceleiaşi curţi de apel precum şi sentinţa nr. 246 din 14 mai 2003 a Tribunalului Dolj, secţia civilă, şi trimite cauza la acelaşi tribunal pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2243/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1712/2004. Civil. Daune. Recurs → |
|---|
