ICCJ. Decizia nr. 1778/2004. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1778/2004
Dosar nr. 1607/2003
Şedinţa publică din 5 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 septembrie 2002, E.M. Petrila, a chemat în judecată Primăria oraşului Petrila, pentru a se dispune anularea dispoziţiei nr. 759 din 30 aprilie 2002, emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 109,151 m.p., înscris în C.F. Petrila nr. 405. S-a solicitat să se constate că imobilul în litigiu este proprietatea sa, iar pârâta să fie obligată la restituirea în natură sau prin echivalent, în condiţiile art. 1 alin. (2), (3), (9) şi art. 36 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 1924 din 14 noiembrie 2002, a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, a fost respinsă acţiunea, ca nefondată, avându-se în vedere că actuala E.M. Petrila nu a fost persoană fizică de tip capitalist particular, că nu a deţinut în proprietate imobile de care să fie deposedată abuziv, că nu are calitate de continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, şi, ca atare, nu are vocaţie la restituirea imobilului în litigiu.
Apelul, declarat de E.M. Petrila, împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 82 din 6 februarie 2003, a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia civilă.
S-a reţinut că instanţa a hotărât temeinic asupra lipsei calităţii reclamantei de continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani, nefiind întrunite cerinţele art. 22 din Legea nr. 10/2001.
S-a avut în vedere că reclamanta a fost dintotdeauna o întreprindere socialistă de stat, nu o persoană juridică de tip capitalist particular, şi nu a deţinut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recursul de faţă; în condiţiile art. 304, pct. 7, 9, 10 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că este succesoarea în drepturi a fostei S.A.R. Petroşani, că instanţele au dat o interpretare restrictivă dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, cu referire la art. 3 lit. c).
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins, în raport de cele ce urmează:
Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, rezultă că, în principal, instanţele au respins contestaţia de faţă, în considerarea prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii, constând în restituire în natură, sau, după caz, prin echivalent persoanele juridice proprietare ale imobilelor preluate în mod abuziv de stat; îndreptăţirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la intrarea în vigoare a prezentei legi.
S-a considerat că aceste prevederi nu sunt incidente, în cauză, întrucât reclamanta a fost întreprindere de stat, nu particulară, care să fi deţinut în proprietate imobile care să fie preluate abuziv de stat, şi, ca atare, nu este îndreptăţită la măsuri reparatorii. S-a reţinut, temeinic, şi că reclamanta nu este continuatoarea activităţii S.A.R. Petroşani.
Interpretarea şi aplicarea, în speţă, a prevederilor redate este corectă.
Dar, în speţă, sunt aplicabile şi prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat textul iniţial, prin completarea cu alin. (2), prin OUG nr. 184/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 929, din 18 decembrie 2002, potrivit căruia companiile, societăţile naţionale nu au calitatea de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul acestei legi. De asemenea, potrivit art. 33 alin. final din normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003, publicate în Monitorul Oficial al României p. I, nr. 324 din 14 mai 2003, în cazul în care există notificări formulate cu astfel de persoane juridice, ele vor fi respinse ca inadmisibile.
Faţă de cele arătate, este important de stabilit dacă prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, sunt aplicabile, în speţă, pentru că, în caz afirmativ, soluţia adoptată este în afara criticii, aceasta fiind o aplicare directă a textului menţionat.
Este exact că modificarea, respectiv completarea legii, a intervenit după introducerea acţiunii şi soluţionarea cauzei de instanţa de fond. Dar, aceasta poate fi definită ca o normă interpretativă, textul redat fiind rezultatul unei interpretări oficiale autentice, ce se integrează Legii nr. 10/2001. Ca atare, în condiţiile generale ale puterii obligatorii a normelor juridice, are aplicabilitate de la data intrării în vigoare a legii interpretate.
În plus, este indubitabil că, vizând satisfacerea unor interese de ordine publică, textul dă efecte de viitor (facto futura) unor raporturi juridice trecute, ceea ce înseamnă că, pentru unitate şi obligativitate generală, textul nou este de imediată aplicare.
De altfel, ar fi discriminatoriu, şi, ca atare, inadmisibil, ca accesul companiilor, societăţilor naţionale la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, să fie condiţionat de momentul notificării deţinătorului bunului sau al sesizării instanţei de judecată.
Faţă de cele arătate, se impune respingerea recursului declarat, în cauză, cu completarea motivării hotărârii date în apel, în sensul celor ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, E.M. Petrila, împotriva deciziei nr. 82/A din 6 februarie 2003, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1775/2004. Civil. Lg. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1779/2004. Civil. L 10/2001. Recurs → |
|---|
