ICCJ. Decizia nr. 1782/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1782/2004
Dosar nr. 1611/2003
Şedinţa publică din 5 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 septembrie 2002, E.M. Petrila a chemat în judecată Primăria oraşului Petrila, pentru a se dispune anularea dispoziţiei nr. 779 din 30 aprilie 2002, emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului, în suprafaţă de 1848 metri pătraţi, înscris în C.F. nr. 3090 Petrila nr. topo 7547, 7128/2. S-a solicitat să se constate că imobilul menţionat este în proprietatea sa, iar pârâta să fie obligată la restituirea în natură sau prin echivalent, în condiţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 1926 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, a fost respinsă acţiunea ca nefondată, avându-se în vedere că actuala E.M. Petrila nu a fost persoană juridică de tip capitalist particular, că nu a deţinut în proprietate imobile de care să fie deposedată abuziv, că nu are calitate de continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 şi, ca atare, nu are vocaţie la restituirea imobilului în litigiu.
Apelul declarat de E.M. Petrila, împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 77 din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia civilă.
S-a reţinut că instanţa de fond a hotărât temeinic asupra lipsei calităţii reclamantei de continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani, nefiind întrunite cerinţele art. 22 din Legea nr. 10/2001.
S-a avut în vedere că reclamanta a fost deţinătoare a întreprinderii socialiste de stat, nu o persoană juridică de tip capitalist particular şi nu a deţinut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recursul de faţă; în condiţiile art. 304 pct. 7, 9, 10 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că este succesoarea în drepturi a fostei societăţi S.A.R. Petroşani, că instanţele au dat o interpretare restrictivă dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, cu referire la art. 3 lit. c).
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport cu cele ce urmează:
Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului rezultă că, în principal, instanţele au respins contestaţia de faţă, în considerarea prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii, constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele juridice proprietare ale imobilelor preluate în mod abuziv de stat; îndreptăţirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiţionată de continuarea activităţii, ca persoană juridică, până la intrarea în vigoare a prezentei legi.
S-a considerat că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză, întrucât reclamanta a fost întreprindere de stat, nu particulară, care să fi deţinut în proprietate imobile care să fie preluate abuziv de stat şi, ca atare, nu este îndreptăţită la măsuri reparatorii. S-a reţinut temeinic şi că reclamanta nu este continuatoarea activităţii S.A.R. Petroşani.
Interpretarea şi aplicarea în speţă a prevederilor redate este corectă.
Dar, în speţă sunt aplicabile şi prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat textul iniţial prin completarea cu alin. (2) introdus prin OUG nr. 184/2002, publicată în M. Of., partea I, nr. 929, din 18 decembrie 2002, potrivit căruia companiile şi societăţile naţionale nu au calitatea de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul acestei legi. De asemenea, potrivit art. 33 alin. final din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003, publicate în M. Of., partea I, nr. 324 din 14 mai 2003, în cazul în care există notificări formulate cu astfel de persoane juridice, ele vor fi respinse ca inadmisibile.
Faţă de cele arătate, este important de stabilit dacă prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt aplicabile în speţă, pentru că, în caz afirmativ, soluţia adoptată este în afara criticii, aceasta fiind o aplicare directă a textului menţionat.
Este exact că modificarea, respectiv, completarea legii a intervenit după introducerea acţiunii şi soluţionarea cauzei de către instanţa de fond. Dar, aceasta poate fi definită ca o normă interpretativă, textul redat fiind rezultatul unei interpretări oficiale autentice, ce se integrează Legii nr. 10/2001. Ca atare, în condiţiile generale ale puterii obligatorii a normelor juridice, are aplicabilitate de la data intrării în vigoare a legii interpretate.
În plus, este indubitabil că, vizând satisfacerea unor interese de ordine publică, textul dă efecte de viitor (facto futura) unor raporturi juridice trecute, ceea ce înseamnă că, pentru unitate şi obligativitate generală, textul nou este de imediată aplicare.
De altfel, ar fi discriminatoriu şi, ca atare, inadmisibil ca accesul companiilor, societăţilor naţionale la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 să fie condiţionat de momentul notificării deţinătorului bunului sau al sesizării instanţei de judecată.
Faţă de cele arătate, se impune respingerea recursului declarat în cauză, cu completarea motivării hotărârii date în apel, în sensul celor ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, E.M. Petrila, împotriva deciziei nr. 77/A din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1781/2004. Civil. Lg. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1775/2004. Civil. Lg. 10/2001. Recurs → |
|---|
