ICCJ. Decizia nr. 1784/2004. Civil. Lg.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1784/2004
Dosar nr. 1613/2003
Şedinţa publică din 5 martie 2004
Deliberând asupra recursului declarat de reclamanta C.N.H. E.M. Petrila împotriva deciziei nr. 74/ A din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, constată următoarele:
Prin notificarea adresată conform art. 21 din Legea nr. 10/2001 Primăriei oraşului Petrila reclamanta R.N.H. E.M. Petrila a solicitat „restituirea în natură, pe baza unei decizii sau dispoziţii motivate, a imobilului, teren în suprafaţa de 774 mp înscris în cartea funciară (CF) Comuna Petrila nr. 706.
Cererea cuprinsă în această notificare a fost respinsă prin Dispoziţia nr. 763/2002 emisă la 30 aprilie 2002 emisă de Primarul oraşului Petrila.
La 13 iunie 2002, reclamanta C.N.H. E.M. Petrila a chemat în judecată Primăria oraşului Petrila solicitând anularea dispoziţiei menţionate.
Prin aceeaşi acţiune s-a cerut să se constate că reclamanta este îndreptăţită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în calitate de succesoare în drepturi a proprietarei originare a imobilului, S.A.R. Petroşani", si apoi a întreprinderii S., cu consecinţa obligării pârâtei la restituirea în natură a imobilului care formează obiectul litigiului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, cu numărul de dosar 5149/2002, iar prin sentinţa civilă nr. 1947 pronunţată la 14 noiembrie 2002 instanţa astfel sesizată a respins cererea formulată de reclamantă.
Apelul făcut ulterior de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost, de asemenea, respins prin Decizia civilă nr. 74/ A pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, la 6 februarie 2003, în dosarul nr. 271/2003.
Pronunţând aceste hotărâri, instanţa de fond si cea de apel au reţinut că reclamanta nu este „îndreptăţită la măsuri reparatorii", în sensul prevăzut de art. 3 din Legea nr. 10/2001
La 3 martie 2003, reclamanta C.N.H. E.M. Petrila a declarat recurs împotriva deciziei astfel pronunţate, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie cu numărul de dosar 1613/2003
În motivarea recursului întemeiat pe prevederile „art. 299 – art. 304 C. proc. civ., si dispoziţiile Legii nr. 10/2001" menţionate generic, recurenta reclamantă a susţinut că soluţionarea cauzei în fond si apoi în apel s-a făcut printr-o greşită interpretare si aplicare a prevederilor legale.
În acest sens s-a afirmat că:
judecarea apelului s-a făcut „la primul termen" fără ca instanţa să fi dispus mai întâi comunicarea întâmpinării depuse de pârâtă, astfel încât, reclamanta nu a putut să ia cunoştinţă de conţinutul respectivului înscris;
motivele de apel au fost analizate superficial de către instanţă;
aceeaşi instanţă a reţinut în mod eronat existenta unui motiv de apel (pe care reclamanta nu îl formulase) în legătură cu calitatea să de succesoare în drepturi a S. Petroşani si respectiv a întreprinderii S.;
interpretarea restrictivă dată de instanţe prevederilor Legii nr. 10/2001 este de natură a restrânge în mod nejustificat categoria persoanelor juridice îndreptăţite la măsuri reparatorii conform art. 3 lit. c), deoarece în urma naţionalizării si a transformărilor „social-economice, politice si legislative" ulterioare „nu poate fi imaginată o situaţie juridică după anul 1948 prin care persoana juridică să fie atât proprietară, cât si continuatoare a activităţii".
Tot în susţinerea recursului s-a afirmat că instanţa de apel a ignorat criticile aduse sentinţei în legătură cu aprecierile conform cărora „actuala E.M. Petrila nu a fost o persoană juridică de tip capitalist particular si nu a deţinut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv".
În aceeaşi ordine de idei recurenta a reafirmat ca este îndreptăţită la măsuri reparatorii, în sensul prevăzut de Legea nr. 10/2001:
„în calitate de continuatoare a activităţii S. Petroşani cu atât mai mult cu cât activitatea în minerit a continuat neîntreruptă din 1921 si până în prezent, astfel încât în perioada cuprinsă între naţionalizarea S. Petroşani si înfiinţarea C.N.H. S.A. nu au existat întreruperi ale activităţii de exploatare a cărbunelui în VALEA JIULUI, indiferent de schimbarea denumirii sau a altor elemente de identificare ale persoanei juridice care a desfăşurat această activitate".
În ceea ce o priveşte, intimata Primăria oraşului Petrila nu s-a prezentat în fata acestei Curţi si nici nu si-a făcut cunoscut în scris punctul de vedere referitor la recursul declarat în cauză.
Având a se pronunţa asupra recursului astfel declarat, Curtea retine că, prin natura lor, argumentele aduse în susţinerea acestuia corespund, sub aspect strict formal, prevederilor art. 304 pct. 7, 9 si 10 C. proc. civ.
Prin urmare aceste texte de lege pot fi avute în vedere în analizarea recursului deşi nu au fost invocate în mod expres de către recurentă, respectiva deficientă de motivare fiind remediabilă din oficiu în raport cu prevederile art. 306 alin. ultim C. proc. civ.
Odată făcută această precizare prealabilă de ordin procedural, Curtea retine că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În acest sens, Curtea are în vedere că judecarea apelului încă de la primul termen în şedinţă publică a avut loc ca urmare a cererii exprese pe care însăşi reclamanta a formulat-o în scris odată cu motivarea respectivului apel.
Existenta unei asemenea cereri este de natură a justifica pe deplin si faptul că instanţa nu a considerat necesar să amâne judecarea cauzei în vederea comunicării către reclamantă a întâmpinării formulate de Primăria oraşului Petrila.
Este, de asemenea, de observat că nici una dintre cele două părţi nu a fost prezentă la termenul amintit si că în considerentele deciziei recurate instanţa a analizat exclusiv motivele de apel, ignorând în totalitate întâmpinarea si apărările evocate în cuprinsul ei, astfel încât, nu se poate retine că recurenta ar fi fost prejudiciată în exercitarea drepturilor sale procedurale.
Nefondată este si critica adusă deciziei recurate în legătură cu analizarea unor aspecte, neinvocate ca motiv de apel, referitoare la pretinsa calitate a reclamantei de succesoare în drepturi a S. Petroşani si a întreprinderii S.
Având în vedere împrejurarea că în acţiune reclamanta a menţionat expres calitatea sa de succesoare a celor două entităţi ca un argument al legitimării sale procesuale, analizarea acestei chestiuni în considerentele deciziei recurate este pe deplin justificată dat fiind caracterul evolutiv al apelului.
Deşi în formulări diverse, toate celelalte argumente expuse în motivarea recursului critică hotărârile pronunţate în cauză în legătură cu aprecierea conform căreia, reclamanta nu este „îndreptăţită la măsuri reparatorii", în sensul prevăzut de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Referitor la acest aspect, Curtea retine că notificarea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 si respectiv acţiunea introductivă, au fost formulate de către E.M. Petrila, ca subdiviziune a C.N.H. în considerarea prevederilor iniţiale ale art. 3 din aceeaşi lege.
Ulterior formulării acţiunii a fost adoptată OUG nr. 184/2002, intrată în vigoare la 18 decembrie 2002 si prin care art. 3 din Legea nr. 10/2001 a fost completat cu alin. (2)
În cuprinsul noului alineat se prevede expres că anumite persoane juridice, inclusiv „regiile autonome" si respectiv „companiile/societătile naţionale", nu sunt îndreptăţite să beneficieze de măsuri reparatorii, în sensul menţionat de art. 3 alin. (1) din lege.
Date fiind forma imperativa a redactării sale si mai cu seamă obiectul său de reglementare, interdicţia instituită prin art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 are caracterul unei norme de ordine publică de imediată aplicare.
Raportată la datele speţei, această interdicţie este de natură a paraliza demersurile iniţiate de reclamantă pe baza unei greşite înţelegeri a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Din acest punct de vedere alin. (2) al art. 3 are si caracterul unei norme interpretative susceptibile să îşi producă efectele din chiar momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
În aceeaşi ordine de idei este de amintit că, ulterior pronunţării deciziei recurate, au intrat în vigoare Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, adoptate prin HG nr. 498/2003 publicată la 14 mai 2003 care, la punctul 3.3. alin. ultim, confirmă implicit corectitudinea soluţiilor pronunţate în cauza de faţă.
Prin urmare în speţă nu îşi găsesc incidenţa dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., motiv pentru care Curtea urmează a face aplicarea art. 312 alin. (1) din acelaşi cod, respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.N.H. E.M. Petrila împotriva deciziei nr. 74/ A din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1813/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1776/2004. Civil. Lg.10/2001. Recurs → |
|---|
