ICCJ. Decizia nr. 1772/2004. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1772/2004
Dosar nr. 1601/2003
Şedinţa publică din 5 martie 2004
Deliberând asupra recursului declarat de reclamanta C.N.H. S.A. împotriva deciziei nr. 64/ A din 31 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, constată următoarele:
Prin notificarea adresată conform art. 21 din Legea nr. 10/2001 Primăriei municipiului Petroşani reclamanta C.N.H. S.A. a solicitat „restituirea în natură, pe baza unei decizii sau dispoziţii motivate a imobilului, construcţie si teren în suprafaţa de 669 mp, înscris în cartea funciară (CF) Petroşani la nr. 527.
Cererea continuată în această notificare a fost respinsă prin Dispoziţia nr. 1202/2002 emisă la 25 martie 2002 de Primarul oraşului Petroşani.
La 19 aprilie 2002 reclamanta C.N.H. S.A. a chemat în judecată Primăria municipiului Petroşani, solicitând anularea dispoziţiei menţionate.
Prin aceeaşi acţiune s-a cerut să se constate că reclamanta este îndreptăţită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în calitate de succesoare în drepturi a proprietarei originare a imobilului S.A.R. Petroşani si apoi a S., cu consecinţa obligării pârâtei la restituirea în natură a imobilului care formează obiectul litigiului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, cu numărul de dosar 3709/2002, iar prin sentinţa civilă nr. 1475 pronunţată la 26 septembrie 2002, instanţa astfel sesizată a respins cererea formulată de reclamantă.
Apelul făcut ulterior de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost, de asemenea, respins prin Decizia civilă nr. 67/ A pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, la 6 februarie 2003, în dosarul nr. 5795/2003. Pronunţând aceste hotărâri instanţa de fond si cea de apel au reţinut că reclamanta nu este „îndreptăţită la măsuri reparatorii", în sensul prevăzut de art. 3 din Legea nr. 10/2001
La 28 februarie 2003, reclamanta C.N.H. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei astfel pronunţate, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie cu numărul de dosar 1601/2003.
În motivarea recursului întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7, 9 si 10 C. proc. civ. si pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, evocate doar generic, recurenta reclamantă a susţinut că soluţionarea cauzei în fond si apoi în apel s-a făcut printr-o greşită interpretare si aplicare a prevederilor legale care au incidenţa în materia analizată.
În acest sens s-a susţinut că instanţele au aplicat în cauză prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001, în forma pe care acesta o are în urma modificării aduse prin OUG nr. 184/2002, ceea ce, raportat la datele spetei, constituie o încălcare a principiului neretroactivităţii legii civile instituit prin art. 1 C. civ.
S-a mai afirmat de către recurentă că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere referitor la constatarea calităţii sale de succesoare în drepturi a S.A.R. Petroşani, iar instanţa de apel a refuzat în mod nejustificat să corecteze această omisiune.
În aceeaşi ordine de idei s-a relevat că în cauză îşi găsesc aplicarea si prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., deoarece instanţele nu s-au pronunţat asupra probelor care atestau respectiva succesiune în drepturi.
Printr-o altă critică recurenta reclamantă a susţinut că Decizia atacată cuprinde motive străine de natura pricinii.
În dezvoltarea acestei critici s-a afirmat că art. 2 alin. (1) pct. a din Legea nr. 10/2001 care se referă expres la întreprinderile miniere naţionalizate prin Legea nr. 119/1948 îşi găseşte aplicarea în cazul tuturor imobilelor ce au aparţinut întreprinderilor din categoria menţionată, întrucât nici una dintre acestea nu a fost exceptată de la naţionalizare, toate fiind transformate în întreprinderi de stat.
S-a subliniat totodată că în cazul persoanei juridice îndreptăţite la măsuri reparatorii, în sensul prevăzut de art. 3 lit. c) Legea nr. 10/2001 nu menţionează condiţia ca respectiva entitate să aibă calitatea de „întreprindere particulară".
În ceea ce o priveşte, intimata Primăria municipiului Petroşani nu s-a prezentat în fata acestei Curţi si nici nu si-a făcut cunoscut în scris punctul de vedere referitor la recursul declarat în cauză.
Recursul este nefondat.
În acest sens, Curtea constată că, deşi în formulări diverse, majoritatea argumentelor expuse în motivarea recursului critică hotărârile pronunţate în cauză, în legătură cu aprecierea conform căreia reclamanta nu este „îndreptăţită la măsuri reparatorii", în sensul prevăzut de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Referitor la acest aspect, Curtea retine că notificarea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 si respectiv acţiunea introductivă au fost formulate de către C.N.H. în considerarea dispoziţiilor iniţiale ale art. 3 din aceeaşi lege.
Ulterior formulării acţiunii, a fost adoptată OUG nr. 184/2002 intrată în vigoare la 18 decembrie 2002 si prin care art. 3 din Legea nr. 10/2001 a fost completat cu alin. (2).
În cuprinsul noului alineat, se prevede expres că anumite persoane juridice, inclusiv „regiile autonome" si respectiv „companiile/societătile naţionale", nu sunt îndreptăţite să beneficieze de măsuri reparatorii, în sensul menţionat de art. 3 alin. (1) din lege.
Date fiind forma imperativa a redactării sale si mai cu seamă obiectul său de reglementare, interdicţia instituită prin art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 are caracterul unei norme de ordine publică de imediată aplicare.
Raportată la datele speţei, această interdicţie este de natură a paraliza demersurile iniţiate de reclamantă pe baza unei greşite înţelegeri a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Din acest punct de vedere noul alineat al art. 3 are si caracterul unei norme interpretative susceptibile de a-si produce efectele din chiar momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
În aceeaşi ordine de idei este de amintit că, ulterior pronunţării deciziei recurate, au intrat în vigoare Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, adoptate prin HG nr. 498/2003 publicată la 14 mai 2003 care, la punctul 3.3. alin. ultim, confirmă implicit corectitudinea soluţiilor pronunţate în cauza de fată.
În contextul arătat pretinsa calitate de succesoare în drepturi a S.A.R. Petroşani de care reclamanta s-a prevalat, fără a o demonstra, este irelevantă întrucât nu poate duce la înlăturarea efectelor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În legătură cu acelaşi aspect Curtea reţine, de asemenea, că atât instanţa de fond, cât si cea de apel s-au referit expres la chestiunea menţionată, astfel încât nu poate fi primită nici critica referitoare la pretinsa omitere a acestei apărări cu ocazia pronunţării deciziei recurate.
Prin urmare în speţă nu îşi găsesc incidenţa dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 si 10 C. proc. civ. si nici alte prevederi ale aceluiaşi text de lege.
În consecinţă, Curtea va face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.N.H. S.A. împotriva deciziei nr. 64/ A din 31 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1768/2004. Civil. Lg.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1763/2004. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
