ICCJ. Decizia nr. 1813/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1813/2004
1530/2004
Şedinţa publică din 5 martie 2004
Deliberând asupra conflictului negativ de competentă dedus judecăţii retine următoarele:
La 21 octombrie 2003, F.A. a chemat-o în judecată pe intimata SC T.R. SA, sucursala F.T. TARGU JIU solicitând obligarea acesteia la plata unor drepturi băneşti datorate ca urmare a încetării contractului de muncă al petiţionarei.
Totodată petiţionara a depus si o precizare a cererii sale prin care solicita să se constate nulitatea unor clauze din contractul colectiv de muncă si dintr-un „protocol" încheiat la 29 martie 2002.
Cererea a fost înregistrată pe rolul secţiei litigii de muncă a Tribunalului Gorj cu numărul de dosar 2641/CM/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 2273 pronunţată la 27 noiembrie 2003, instanţa astfel sesizată a respins cererea principală a petiţionarei reţinând că, în ceea ce priveşte drepturile băneşti solicitate, operează autoritatea de lucru judecat.
Totodată a fost declinată în favoarea tribunalului Bucureşti competenta de soluţionare a cererii având ca obiect constatarea nulităţii absolute a anumitor clauze din contractul colectiv de muncă.
În urma declinării competentei cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă si litigii de muncă cu numărul de dosar 236/LM/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 370, pronunţată la 2 februarie 2004, Tribunalul Bucureşti si-a declinat la rândul sau competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
Prin aceeaşi sentinţă s-a constatat existenta unui conflict negativ de competentă pentru a cărui soluţionare s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie.
Ca urmare a acestei sesizări cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie cu numărul de dosar 1530/2004.
Referitor la aspectul dedus judecăţii, Curtea retine că, în principiu, cererea de chemare în judecată se adresează instanţei domiciliului pârâtului, conform art. 5 C. proc. civ.
Prin derogare de la această norma Codul muncii prevede în art. 284 alin. (2) că în cazul conflictelor de muncă competenta de soluţionare a cererilor adresate justiţiei revine instanţei în a cărei circumscripţie se află domiciliul, reşedinţa ori, după caz, sediul reclamantului.
În speţă domiciliul petiţionarei se află în municipiul Târgu Jiu, iar cauza dedusă judecăţii a are în mod vădit caracterul unui litigiu de muncă, astfel încât, competenta de soluţionare revine, conform dispoziţiei legale menţionate Tribunalului Gorj.
De altfel respectiva instanţă s-a considerat, în mod justificat, competentă să soluţioneze „cererea principală" formulată de petiţionară ignorând insă prevederile art. 17 C. proc. civ., care îi impuneau să judece si orice altă cerere cu caracter accesoriu formulată în cauza respectivă.
Prin urmare, Curtea va face aplicarea textelor de lege amintite si a dispoziţiilor art. 22 alin. (3) si (5) C. proc. civ., stabilind în favoarea Tribunalului Gorj competenta de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte în favoarea Tribunalului Gorj competenta de soluţionare a conflictului de muncă dintre F.A. si SC T.R. SA, sucursala F.T. TARGU JIU.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 198/2004. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1784/2004. Civil. Lg.10/2001. Recurs → |
|---|
