ICCJ. Decizia nr. 1797/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1797
Dosar nr. 33569/2/2004
Şedinţa publică din 23 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia emisă de primarul comunei Crângu contestatoarelor P.F. şi M.R. Ie-a fost respinsă cererea de restituire prin echivalent a imobilului situat în comuna Crângu, compus din construcţie cu 6 camere, 2 coridoare şi o pivniţă , cu grajd de vite şi teren în suprafaţă de 900 mp., cu motivarea că preluarea imobilului nu a fost abuzivă.
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, la data de 17 februarie 2004, contestatoarele P.F. şi M.R. au solicitat anularea dispoziţiei mai sus menţionată şi să se dispună restituirea prin echivalent a bunurilor având în vedere că, în prezent, în acest imobil funcţionează o scoală.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 1124 din 22 iulie 1945 a Tribunalului Popular Raional Turnu Măgurele, pronunţată în dosarul nr. 2738/1954, imobilul în litigiu proprietatea tatălui şi respectiv bunicului contestatoarelor, I.G., a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951, reţinându-se că proprietarul a părăsit complet acest imobil, nemaifăcând nici un act de adminstrare atât el cât şi familia sa.
S-a susţinut că situaţia de fapt reţinută nu este reală întrucât autorul lor a fost cunoscut, fiind prezent chiar şi în instanţă, iar imobilele nu au fost părăsite , acesta fiind evacuat forţat , iar în vara anului 1952 fiind arestat din motive politice.
Prin sentinţa civilă nr. 456 din 16 iunie 2004 , Tribunalul Teleorman a respins contestaţia ca tardiv formulată cu motivarea că dispoziţia atacată a fost comunicată contestatoarelor la data de 12 ianuarie 2004, iar contestaţia a fost depusă cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei au declarat recurs contestatoarele P.F. şi M.R., iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă, investită fiind cu soluţionarea acestei căi de atac a constatat că a fost greşit intitulată şi a calificat-o ca fiind apel.
Prin Decizia civilă nr. 7 din 11 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă, a admis apelul contestatoarelor P.F. şi M.R., a anulat sentinţa atacată şi a reţinut cauza pentru evocarea fondului fixând termen la 3 martie 2005.
Pentru a se pronunţa astfel a reţinut, cu privire la tardivitate, că data trimiterii prin poştă a dispoziţiei primarului este 15 ianuarie 2004, aşa cum rezultă din ştampila aplicată de oficiul poştal , iar în atare situaţie contestaţia apare ca fiind formulată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Evocând fondul, după anularea sentinţei civile nr. 456 din 16 iunie 2004 a Tribunalului Teleorman, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă, prin Decizia nr. 66/A din 4 mai 2006 a admis contestaţia formulată de contestatoarele P.F. şi M.R.; a anulat Dispoziţia nr. 506 din 16 decembrie 2003 emisă de primarul comunei Crângu obligându-l pe acesta să emisă în favoarea petentelor dispoziţie conţinând oferta de restituire în echivalent pentru imobilul în litigiu, situat în comuna Crângu, compus din 900 mp teren şi casă (demolată), în suprafaţă de 153 mp cu grajd, în sumă de 32.920,20 RON pentru teren şi 163.797 pentru construcţii.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 10/2001, iar Decizia emisă de pârâtă a fost, în mod evident, dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legii speciale aplicabile în materie.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta Primăria comunei Crângu, critică întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine astfel că, trecerea în patrimoniul statului a imobilului ce a aparţinut autorului G.I. s-a realizat urmare a acţiunii formulate de Secţia Financiară a Raionului Turnu Măgurele, conform Decretului nr. 111/1951.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că, pentru ca un imobil preluat în baza Decretului nr. 111/1951 să facă obiectul Legii nr. 10/2001 era necesar ca preluarea să fi fost făcută cu încălcarea prevederilor acestui decret, ceea ce nu este cazul în speţă.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001 prevăd că sunt considerate ca fiind preluate abuziv acele imobile „... considerate a fi abandonate în baza unei dispoziţii administrative sau a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situaţiei bunurilor de orice fel supuse confiscării."
Or, considerentele pe care se sprijină sentinţa civilă în baza căreia a fost trecut imobilul în proprietatea statului s-au bazat pe incidenţa în cauză a Decretului nr. 111/1951 în care se menţionează împrejurarea părăsirii de către proprietarul de la acea dată, G.I., a imobilului.
Pentru cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâta Primăria comunei Crângu, ca nefondat, Decizia recurată fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria comunei Crângu împotriva deciziei nr. 66A din 4 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1972/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1844/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
