ICCJ. Decizia nr. 1972/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1972
Dosar nr. 1355/39/2004
Şedinţa publică din 2 martie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 22 aprilie 2003 reclamanta V.E. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Comisia judeţeană Suceava pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, contestaţie împotriva deciziei Primăriei municipiului Suceava nr. 613 din 19 martie 2003, solicitând anularea acesteia şi pe fond, acordarea de măsuri reparatorii pentru o suprafaţă de 18 arii teren situat în intravilanul municipiului Suceava.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 390 din 11 aprilie 1995 a Tribunalului Suceava, Comisia municipală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a fost obligată să o pună în posesie cu suprafaţa în litigiu, însă ulterior, terenul a fost atribuit altor persoane.
Prin sentinţa civilă nr. 457 din 26 iunie 2003 Tribunalul Suceava a respins acţiunea ca nefondată, cu motivarea că în cauză sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, terenul pentru care reclamanta solicită măsuri reparatorii fiind identic cu cel pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.
Faptul că reclamanta nu mai deţine în prezent terenul respectiv, s-a apreciat că nu o îndreptăţeşte să obţină măsuri reparatorii în echivalent.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost admis de către Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 367 din 25 februarie 2004, fiind anulată sentinţa, cu rejudecarea cauzei în fond, avându-se în vedere că la momentul judecăţii procedura de citare cu municipiul Suceava nu a fost legal îndeplinită.
În rejudecare, Curtea de Apel Suceava a pronunţat Decizia nr. 56 din 5 aprilie 2006 prin care a respins acţiunea ca nefondată, reţinând în considerente că terenul în litigiu are regimul juridic reglementat prin Legea nr. 18/1991, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi arătând că în mod greşit i-a fost respinsă acţiunea, întrucât nu mai este în posesia terenului în litigiu.
Examinând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte reţine că recursul este nefondat în sensul considerentelor ce succed.
În mod neîndoielnic terenul în litigiu a fost solicitat şi obţinut de către reclamantă în temeiul Legii nr. 18/1991. Faptul că în prezent ea nu se mai află în stăpânirea bunului nu o îndreptăţeşte să obţină despăgubiri pe calea prevăzută de Legea nr. 10/2001, fiind incidente prevederile art. 8 din acest act normativ, ci are la îndemână, eventual, alte mijloace specifice pentru a-şi valorifica dreptul.
Aşa fiind recursul va fi respins ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta V.E. împotriva deciziei nr. 56 din 5 aprilie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4868/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1797/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
