ICCJ. Decizia nr. 1897/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1897
Dosar nr. 34185/1/2004
nr. vechi 11743/2004
Şedinţa publică din 20 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1004 din 24 octombrie 2003, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta B.K. împotriva pârâtului Primarul municipiului Câmpia Turzii, a fost anulată în parte dispoziţia nr. 123 din 20 mai 2003 emisă de acesta, a fost dispusă restituirea în natură reclamantei a imobilului înscris în C.F., Ghiris Sancrai, A + 44, nr. top 45/6, grădină intravilan, în suprafaţă de 1310 mp şi a fost respinsă acţiunea, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, în privinţa pârâţilor S.N.P. SA Bucureşti şi Primăria municipiului Câmpia Turzii.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că reclamanta este succesoarea proprietarilor tabulari, M.B. şi B.M. şi că terenul ce formează obiectul litigiului este liber, pe acesta nefiind edificate construcţii.
Apelul declarat de Primarul municipiului Câmpia Turzii a fost admis, prin Decizia nr. 377 A din 19 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, şi a fost schimbată sentinţa tribunalului, în tot, în sensul respingerii acţiunii.
Instanţa de apel a reţinut că terenul revendicat nu este liber, fiind ocupat cu „spaţii verzi, parcare, iar în subteran se află reţele de apă şi canal ce deservesc blocurile de locuinţe aflate în vecinătate, situaţie în care terenul expropriat nu poate fi restituit în natură.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs reclamanta, susţinând în esenţă că se impune anularea contractului de con cesiune încheiat de Primăria municipiului Câmpia Turzii sub nr. 11603 din 7 noiembrie 2001 şi că terenul a cărui restituire a solicitat-o este liber aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză şi nici nu face parte din domeniul public.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Conform art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii, în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
Or, în prezenta cauză, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, ceea ce a condus la pronunţarea a două soluţii diferite, pe baza aceluiaşi raport de expertiză tehnică.
La instanţa de fond a fost efectuată o expertiză tehnică de către expert Posta Margareta prin care situaţia de fapt a terenului nu este lămurită.
În acest sens, în concluziile raportului de expertiză tehnică s-a făcut referire la un teren în suprafaţă de 2346 mp, ocupat cu zonă verde cu flori, platformă betonată, trotuar, suprafaţă din care a fost detaşată, cea de 1310 mp, fără nici o explicaţie, fără a fi indicate vecinătăţile şi fără a se face precizări cu privire la ceea ce se află pe acest teren şi în subteranul lui.
În atare situaţie, se impune a se dispune fie completarea raportului de expertiză tehnică, fie efectuarea unei noi expertize, chiar şi din oficiu, conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
În consecinţă, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casată Decizia curţii de apel şi a fi trimisă cauza, aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B.K. împotriva deciziei nr. 377/A din 19 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1893/2004. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1855/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
