ICCJ. Decizia nr. 192/2004. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 192
Dosar nr. 7075/2004
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.G. a chemat în judecată pe pârâţii M.A., A.M., M.O., M.M. şi M.S. pentru a se dispune prin hotărâre judecătorească evacuarea acestora din imobilul identificat în acţiune.
În motivarea acţiunii a arătat că întreg imobilul în cauză i-a fost atribuit, ca urmare a soluţionării, definitiv şi irevocabil, a unei acţiuni de ieşire din indiviziune, fiind obligat la plata unei sulte în favoarea prim-pârâtului.
Întrucât pârâtul şi familia sa (ceilalţi pârâţi) refuză să elibereze spaţiul (2 camere), în care au depozitat mobilă şi alte bunuri personale, a introdus prezenta acţiune. Referitor la sultă, reclamantul a arătat că aceasta a fost consemnată la C.E.C., pârâtul refuzând, de asemenea, că o primească.
Judecătoria Rădăuţi, prin sentinţa civilă nr. 3520 din 5 decembrie 2003, a admis acţiunea aşa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentinţe pârâţii au formulat apel, ce a fost admis de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 874 din 1 aprilie 2004, sentinţa apelată a fost schimbată în întregime, iar acţiunea respinsă ca fiind lipsită de obiect.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că evacuarea este o sancţiune civilă aplicabilă raporturilor de locaţiune sau ocupării abuzive a unui imobil, că noţiunea se circumscrie în mod necesar ideii de ocupare a imobilului, respectiv acţiunii de locuire efectivă, iar obiectul acţiunii trebuie să fie licit, posibil şi determinat.
Or, în cauză, obiectul acţiunii, respectiv evacuarea, nu este posibil, în condiţiile în care, pârâţii nu exercită o acţiune de locuire efectivă în imobilul în litigiu, împrejurare confirmată de părţi şi martora audiată în cauză. Acţiunea ar fi deci, în interpretarea instanţei de apel lipsită de obiect, cu atât mai mult cu cât reclamantul o întemeiase pe calitatea de proprietar al imobilului.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat prezentul recurs, solicitând casarea acesteia şi menţinerea soluţiei pronunţate la judecarea în fond a cauzei, pentru motivele prevăzute de art. 304, pct. 6, 7, 8 C. proc. civ.
În esenţă, recurentul a susţinut că instanţa de apel a invocat motive străine de cauza dedusă judecăţii, vorbind despre cerinţa unui contract de locaţiune şi schimbând astfel actul juridic dedus judecăţii, iar ocuparea abuzivă de către pârâţi a spaţiului şi refuzul de eliberare se circumscrie în totalitate noţiunii de ocupare ilegală a unui imobil, aşa cum a fost definit chiar de instanţă.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Reclamantul este proprietarul imobilului, inclusiv al celor două camere din care solicită evacuarea pârâţilor, ca efect al unui partaj succesoral efectuat între părţi.
Cauza acţiunii în evacuare o constituie ocuparea, fără titlu a spaţiului în cauză de către pârâţi şi voinţa reclamantului de a face ca această ocupare să înceteze, stabilindu-se o stare corespunzătoare dreptului pretins, respectiv predarea locuinţei în materialitatea ei.
Reclamantul nu a înţeles să îşi valorifice un drept de proprietate exclusiv şi absolut în cadrul unei acţiuni în revendicare, ci doar un drept personal de creanţă, având caracter relativ, în cadrul acţiunii în evacuare, urmând să-i constrângă pe debitori să execute o obligaţie de a face, adică de a evacua şi preda material cele 2 camere.
În consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (3) şi art. 314 C. proc. civ., Decizia recurată va fi casată, iar apelul formulat împotriva sentinţei pronunţată de Judecătoria Rădăuţi va fi respins, cu consecinţa menţinerii acestei din urmă hotărâri ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul M.G. împotriva deciziei civile nr. 874 din 1 aprilie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Casează Decizia recurată şi pe fond menţine sentinţa nr. 3520 din 5 decembrie 2003 a Judecătoriei Rădăuţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2448/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1896/2004. Civil. Investire cu formula... → |
|---|
