ICCJ. Decizia nr. 194/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 194
Dosar nr. 7078/2004
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la 11 septembrie 2003 de Judecătoria Gura Humorului, reclamantul S.T.C., a chemat în judecată pe fosta sa soţie D.A., solicitând ca în contradictoriu cu aceasta, să se constate că apartamentul nr. 3 din Gura Humorului, deşi dobândit în timpul căsătoriei, este bunul său propriu.
În motivarea acţiunii, reclamantul precizează că apartamentul din litigiu, l-a dobândit cu sume obţinute din vânzarea locuinţei sale dinaintea căsătoriei, din oraşul Câmpulung Moldovenesc.
Pârâta a depus întâmpinare, susţinând că apartamentul din oraşul Câmpulung Moldovenesc era proprietatea părinţilor reclamantului şi că aceştia când l-au vândut, au înţeles să gratifice pe ambii soţi, nu numai pe fiul lor. Pe de altă parte, aceasta pretinde că şi părinţii săi au gratificat-o pentru jumătate din preţul locuinţei.
După administrarea probelor, Judecătoria Gura Humorului, prin sentinţa civilă nr. 1374 din 15 decembrie 2003, a admis în parte acţiunea, a constatat că apartamentul nr. 3 din Gura Humorului este proprietatea reclamantului cu cota de 5/6, bun propriu, iar 1/6 din apartament este bun comun în devălmăşie al soţilor S.T.C. şi S.A. (în prezent, după divorţ, D.).
S-au respins celelalte pretenţii ale reclamantului, iar pârâta a fost obligată să-i plătească acestuia suma de 2.257.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a reţinut că la data plăţii avansului pentru apartament, părţile erau deja căsătorite, locuinţa din Câmpulung Moldovenesc nu fusese vândută, iar avansul a fost achitat din veniturile comune ale soţilor 1.000.000 lei reprezentând avans şi taxe de autentificare).
Pentru restul de preţ de 5.000.000 lei, s-a constatat că acesta a fost plătit la data de 22 februarie 1995, ziua autentificării actului, care coincide cu ziua vânzării de părinţii reclamantului a locuinţei din Câmpulung Moldovenesc.
Cu privire la această sumă pârâta nu a contestat că ar proveni de la părinţii reclamantului, dar a pretins fără a dovedi, că aceştia i-au gratificat pe ambii soţi, nu numai pe fiul lor.
S-a subliniat că pârâta nu a produs probe certe că ar fi fost şi ea ajutată material, la data achiziţionării apartamentului.
Curtea de Apel Suceava, cu Decizia civilă nr. 991 din 15 aprilie 2004, anulează ca netimbrat apelul declarat de reclamant şi admite apelul pârâtei împotriva sentinţei susmenţionate, pe care o schimbă în totalitate, în sensul respingerii acţiunii în constatare, ca nefondată.
Admiterea apelului pârâtei este motivată prin faptul că instanţa de fond nu a respectat petitul acţiunii care solicită constatarea calităţii de bun propriu al apartamentului şi nu a cotei de contribuţie a fiecărei părţi la achiziţionarea lui. De asemenea, s-a constatat că în mod greşit au fost audiaţi ca martori părinţii reclamantului, dat fiind obiectul cauzei, exista interdicţie potrivit art. 189 C. proc. civ.
În termen legal, reclamantul a formulat cerere de recurs, în care critică instanţa de apel care i-a anulat cererea pentru netimbrare, susţinând că trebuia să fie citat la reşedinţa din comuna Vama, jud. Suceava şi nu la domiciliul din Gura Humorului unde nu locuieşte nimeni.
Verificând Decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
Potrivit art. 98 C. proc. civ., schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa, despre schimbarea domiciliului.
În cazul în speţă, apelantul în cererea sa de apel, formulată la data de 18 februarie 2004, a indicat domiciliul său din oraşul Gura Humorului, jud. Suceava, unde a şi fost citat (filele 2 şi 7 dosar apel) cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 85.500 lei şi timbre judiciare de 1500 lei.
La dosar nu există depusă din partea apelantului o cerere prin care să solicite citarea la o altă adresă.
Recurentul-reclamant a depus în dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o copie xerox a cererii sale pentru anunţarea reşedinţei depusă la Poliţia com. Vama jud. Suceava, dar care se referă la perioada 1 ianuarie 2001 până la 2 ianuarie 2002, ori apelul a fost declarat la data de 18 februarie 2004.
Chiar dacă documentul xeroxat, s-ar fi referit la perioada când s-a depus cererea de apel, acesta nu ar fi produs efecte, câtă vreme apelantul nu a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 98 C. proc. civ.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.T. împotriva deciziei civile nr. 991 din 15 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.T. împotriva deciziei civile nr. 991 din 15 aprilie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2070/2004. Civil. încuviintare executare... | ICCJ. Decizia nr. 196/2004. Civil. Partaj bunuri comune. Recurs → |
|---|
