ICCJ. Decizia nr. 1944/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1944
Dosar nr. 31916/1/2004
Nr. vechi 10393/2004
Şedinţa publică din 21 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 14 septembrie 2001, reclamanta R.P.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Bucureşti restituirea în natură a terenului liber de construcţii, situat în Bucureşti, în suprafaţă de 300 mp, plata în echivalent a construcţiilor demolate de pe acest teren şi restituirea în natură sau în echivalent a terenului în suprafaţă de 100 mp, situat în Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 1658 din 20 decembrie 2001, Tribunalul Bucureşti a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei, cu motivarea că din actele prezentate de aceasta rezultă că există şi alţi moştenitori ai imobilelor revendicate, iar pe de altă parte reclamanta nici nu s-a mai prezentat la judecată pentru administrarea probelor încuviinţate de instanţă.
Sentinţa primei instanţe a fost atacată cu apel de către reclamantă, iar prin Decizia civilă nr. 83 din 27 ianuarie 2004 Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa de fond, în sensul că a respins acţiunea ca inadmisibilă.
În considerentele deciziei s-a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu se poate apăra contra refuzului unităţii deţinătoare de rezolvare a notificării prin promovarea unei acţiuni directe împotriva acesteia, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii, deoarece are la îndemână mijloace de constrângere a debitorului, mijloace de natură să asigure finalizarea procedurii administrative prealabile prevăzute de Legea nr. 10/2001, fără a cărei parcurgere instanţa de judecată nu se poate pronunţa direct asupra restituirii, o asemenea acţiune fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând hotărârea pentru greşita interpretare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
La data de 17 iulie 2001, reclamanta a notificat Primăria municipiului Bucureşti, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 300 mp, situat în Bucureşti, şi acordarea de despăgubiri în echivalent pentru construcţiile demolate de terenul respectiv.
Persoana notificată nu a dat nici un răspuns reclamantei în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dar nici ulterior, pe parcursul judecării cauzei la instanţa de fond sau la instanţa de apel.
Această împrejurare, respectiv nesoluţionarea notificării în termenul prevăzut de lege, echivalează cu un refuz de restituire, ceea ce dă dreptul reclamantei de a se adresa direct instanţei de judecată, procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001 fiind finalizată tocmai prin acest refuz de a se răspunde la notificare în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) din lege.
Cu atât mai mult cu cât prin sentinţa civilă nr. 86 din 6 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, pârâta Primăria municipiului Bucureşti a fost obligată să răspundă notificărilor nr. 487 şi 488 din 17 iulie 2001 adresate de reclamantă, refuzând să se conformeze acestei hotărâri, deşi s-a apelat inclusiv la procedura executării silite.
Prin urmare, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, respingând acţiunea reclamantei ca inadmisibilă pe considerentul că aceasta nu ar avea deschisă calea acţiunii directe la instanţa de judecată, nefiind finalizată procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Faţă de considerentele expuse anterior, Curtea va admite recursul declarat de reclamantă şi, constatând că procesul s-a soluţionat fără a se intra în cercetarea fondului, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va casa Decizia instanţei de apel şi va trimite cauza pentru rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va stabili natura şi cuantumul măsurilor reparatorii ce se cuvin reclamantei, ţinând seama de dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta R.P.D. împotriva deciziei civile nr. 83 din 27 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1978/2004. Civil. Revendicare imobiliara.... | ICCJ. Decizia nr. 1366/2004. Civil. Contestatie legea 10/2001.... → |
|---|
