ICCJ. Decizia nr. 1996/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1996
Dosar nr. 40882/1/2004
18178/2004
Şedinţa publică de la 22 februarie 2006
Asupra recursului de faţă,
Din analiza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci reclamantele S.I., S.M. şi M.S. au chemat în judecată pârâţii Prefectura Judeţului Galaţi, Inspectoratul Şcolar Galaţi şi Primăria Municipiului Tecuci pentru a se dispune retrocedarea imobilului-grădiniţă, situat în Tecuci, obligarea pârâţilor să construiască o grădiniţă europeană şi obligarea Inspectoratului Şcolar la plata chiriei aferente imobilului.
Judecătoria Tecuci, prin sentinţa civilă nr. 1040 din 17 iunie 2003 a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi potrivit art. 8 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 12 din 12 ianuarie 2004, Tribunalul Galaţi a respins acţiunea reclamantelor, cu toate capetele de cerere, ca nefondată, reţinând în esenţă că atât timp cât în imobilul în litigiu funcţionează o grădiniţă, restituirea în natură a acestuia nu este posibilă potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reclamantele putând beneficia doar de despăgubiri.
Cel de-al doilea capăt de cerere, privind obligarea pârâţilor la edificarea unei grădiniţe europene, a fost respins datorită caracterului său accesoriu şi faptului că pentru asemenea obiective există o procedură specială de aprobare a efectuării construcţiei şi alocării fondurilor, iar luarea unei asemenea decizii nu permite intervenţia instanţei de judecată.
În condiţiile în care restituirea imobilului în natură nu este posibilă, nici cererea de obligare a pârâtului Inspectoratul Judeţean Galaţi la plata unei chirii nu poate fi primită.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamantele care au insistat în cererea de retrocedare în natură a imobilului sau a terenului aferent.
Curtea de Apel Galaţi, prin decizia civilă nr. 877 A din 7 iunie 2004 a respins apelul ca nefondat reţinând, ca şi instanţa de fond, că în situaţia imobilelor ocupate de unităţi bugetare de învăţământ foştilor proprietari li se acordă doar măsuri reparatorii prin echivalent.
Reclamantele au formulat recurs prin care au învederat că este posibilă restituirea în natură a imobilului în care funcţionează grădiniţa împreună cu terenul aferent, în suprafaţă de 50 ari. În motivarea recursului se mai arată că o parte a terenului aferent imobilului este liberă, cealaltă fiind ocupată de o staţie de autobuz şi de curtea şcolii învecinate.
Recurentele nu au indicat expres temeiul juridic al recursului, însă criticile formulate pot fi încadrate în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul este fondat pentru motivele ce succed.
Din analiza lucrărilor dosarului s-a constatat că recurentele, prin notificarea înaintată Primăriei Oraşului Tecuci au solicitat restituirea în natură a unui imobil în care funcţionează o grădiniţă şi a terenului aferent acestuia, în suprafaţă de aproximativ 1000 mp. Întrucât imobilul este ocupat de o grădiniţă de copii, Primăria Tecuci a înaintat dosarul Prefecturii Galaţi, pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în temeiul art. 16 alin. (1) şi art. 36 alin. (2) din Legea 10/2001.
În cauză, unitatea deţinătoare a imobilului nu a făcut oferta de restituire prin echivalent, aşa cum prevede art. 24 din Legea 10/2001.
Pe parcursul soluţionării litigiului în fond şi apel nu s-au efectuat probe pentru individualizarea imobilului, s-a depus doar o adresă a Primăriei Tecuci, la fila 48 a dosarului de fond, prin care se atestă că imobilul, proprietatea doamnei S.T., a trecut în proprietatea statului prin decizia nr. 88 din 8 decembrie 1957 conform Decretului nr. 111/1951, iar în prezent este folosit în interes public, în încăperile acestuia funcţionând Grădiniţa nr. 10 şi nr. 1 din Tecuci.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificat de Legea nr. 247/2005 este posibilă restituirea în natură a imobilului, cu obligaţia de a i se menţine actuala destinaţie timp de 5 ani.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 şi art. 314 C. proc. civ. se va admite recursul, se va casa decizia atacată şi se va trimite cauza la aceeaşi curte de apel pentru rejudecarea apelului, ocazie cu care se va putea administra şi proba cu expertiză tehnică, pentru individualizarea imobilului revendicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele S.I., M.S. şi S.M. împotriva deciziei nr. 877 A din 7 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată astăzi 22 februarie 2006, în şedinţa publică.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2189/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1748/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
