ICCJ. Decizia nr. 1999/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1999
Dosar nr. 6049/2004
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Zărneşti la 25 martie 2003, reclamanţii P.F., P.T.I., B.V.S. şi B.M. în contradictoriu cu pârâta Oraşul Râşnov prin primar, au solicitat să le lase în deplină proprietate, posesie şi folosinţă imobilul situat în Râşnov, înscris în C.F. 5125 nr. top 1114, 1115 compus din casă şi curte de 712,8 mp şi grădină de 226,8 mp, evacuarea pârâtului din acest imobil, obligarea acestuia la plata a câte 10.000.000 lei pe lună reprezentând contravaloarea folosinţei imobilului de la data introducerii acţiunii şi până la data eliberării efective a acestuia şi obligarea la cheltuieli de judecată.
Ulterior reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul că au solicitat obligarea pârâtului la plata a câte 30.000.000 lei/lună reprezentând contravaloarea folosinţei imobilului de la data introducerii acţiunii până la data eliberării efective a acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 1144 din data de 30 octombrie 2003, Judecătoria Zărneşti, s-a respins acţiunea reclamanţilor şi a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că imobilul din litigiu a fost preluat de Statul Român în baza Decretului-lege nr. 92/1950, că prin sentinţa civilă nr. 1429/1998 pronunţată de Judecătoria Zărneşti a constatat nevalabilitatea titlului statului şi că acţiunea în revendicare promovată de reclamanţi este inadmisibilă, arătând că aceştia trebuiau să urmeze procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond au declarat apel reclamanţii prin care au solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului reclamanţii au susţinut că sunt proprietari tabulari ai imobilului în litigiu, că nu au posesia bunului dar sunt proprietarii lui, motiv pentru care au promovat acţiunea în revendicare, că apartenenţa dreptului de proprietate a fost rezolvată din 1998 şi nu mai este incidentă Legea nr. 10/2001, că pârâta nu a formulat întâmpinare şi a indicat ca practică judiciară Decizia nr. 912 din 15 mai 1996 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie pentru despăgubiri echivalente cu contravaloarea lipsei de folosinţă.
Prin Decizia civilă nr. 232/AP din 23 martie 2004, Curtea de Apel Braşov, a admis apelul reclamanţilor, a schimbat în tot sentinţa judecătoriei şi rejudecând a admis acţiunea reclamanţilor, a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate, posesie şi folosinţă imobilul din litigiu, să-i plătească suma de 210.000.000 lei pentru perioada 25 martie 2003–25 octombrie 2003, reprezentând contravaloarea folosinţei imobilului şi apoi câte 30.000.000 lei lunar până la eliberarea efectivă a imobilului şi predarea lui către reclamanţi şi a obligat pe pârât la plata sumei de 6.277.500 lei taxă judiciară de timbru şi 50.000 lei timbru judiciar.
Prin aceeaşi deciziei au fost daţi în debit reclamanţii pentru suma de 12.555.000 lei taxă judiciară de timbru şi 50.000 lei timbru judiciar.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că reclamanţii fiind proprietari tabulari au promovat acţiunea în revendicare pentru a intra în posesia imobilului, nefiind necesară procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru restituirea acestuia, că din punct de vedere juridic imobilul nu a ieşit din proprietatea autorului reclamanţilor şi deci Statul Român nu putea face acte de înstrăinare.
S-a mai arătat că lipsa de folosinţă a imobilului a determinat un prejudiciu în patrimoniul reclamanţilor-apelanţi şi în baza dispoziţiilor art. 998 C. civ., pârâta a fost obligată la plata sumei de 210.000.000 lei pentru perioada 25 martie 2003 (data introducerii acţiunii) şi până la 25 octombrie 2003 reprezentând contravaloarea folosinţei imobilului şi câte 30.000.000 lei lunar până la eliberarea efectivă a imobilului.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, pârâta oraşul Râşnov, prin primar a formulat recurs prin care a solicitat desfiinţarea în tot a deciziei atacate şi menţinerea hotărârii instanţei de la fond.
În motivarea recursului, pârâta a arătat în esenţă că sunt legale şi temeinice considerentele avute în vedere de prima instanţă şi că imobilul în litigiu nu mai există.
Recursul nu este fondat.
În primul rând se reţine că motivele de recurs aşa cum au fost formulate nu se pot încadra în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În al doilea rând, în urma verificării şi analizării actelor de la dosarul cauzei se constată că motivele invocate în recurs de pârâtă nu sunt susţinute de aceasta printr-un mijloc de apărare.
Prin sentinţa civilă nr. 1429/10.09.1998 pronunţată de Judecătoria Zărneşti, hotărâre irevocabilă, s-a constatat nevalabilitatea titlului Statului Român, înscris în C.F. nr. 5125 Râşnov, la nr. top 1114, 1115 asupra cotei de ½ parte din imobil şi s-a dispus rectificarea de C.F. în sensul înscrierii dreptului de proprietate a antecesorului reclamanţilor.
Din copia extrasului de carte funciară depus la dosarul instanţei de fond reiese că reclamanţii, au înscris cota lor de proprietate asupra imobilului în litigiu.
În aceste condiţii instanţa de apel, corect a reţinut, că reclamanţii pentru a intra în posesia imobilului aflat în folosinţa unui neproprietar, au formulat acţiune în revendicare pentru restituire nefiind necesară urmarea procedurii prealabile prevăzută de Legea nr. 10/2001.
De asemenea corect s-a reţinut aplicabilitatea art. 998 C. civ. cu privire la contravaloarea folosinţei imobilului.
Faţă de cele arătate, recursul declarat de pârâta Oraşul Râşnov prin primar, se priveşte ca nefondat şi potrivit art. 312 alin. (1) va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta oraşul Râşnov prin primar împotriva deciziei civile nr. 232/AP din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1940/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1858/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
