ICCJ. Decizia nr. 2022/2004. Civil. Prestatie tabulara. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2022
Dosar nr. 8477/2004
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 14 februarie 2003, reclamanţii A.V., A.A. şi A.I., au chemat în judecată, în calitate de moştenitori ai autorului A.G., pe pârâţii Ţ.M., L.A., L.N. şi Composesoratul A.T.T.F. solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate că imobilul ce formează obiectul convenţiei încheiate, între antecesorul lor şi antecesorii pârâţilor persoane fizice, la data de 10 ianuarie 1953, este înscris în C.F. 2217 Tulgheşu de Sus şi să se recunoască efectele acestei convenţii în sensul intabulării imobilului pe numele reclamanţilor şi obligării pârâtei, persoană juridică, la recunoaşterea drepturilor composesorale ale acestora.
Judecătoria Topliţa, prin sentinţa civilă nr. 457 din 20 noiembrie 2003, a admis în parte acţiunea şi a constatat că imobilul ce face obiectul contractului intitulat „convenţie", încheiat la 10 ianuarie 1953 este înscris în C.F. nr. 2217 Tulgheşul de Sus, în corpul funciar nr. A+1, cu nr. top 2977/12, fânaţ la Postata Comarnic, cu suprafaţa de 8500 mp. A dispus ca hotărârea să ţină loc de act de intabulare a imobilului, pe numele reclamanţilor.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că A.T. are reconstituit dreptul de proprietate doar pentru terenurile cu vegetaţie forestieră, pe când terenul în litigiu face parte din categoria de folosinţă „fâneaţă", nu a fost inclus în suprafeţele validate şi a fost identificat în evidenţele de carte funciară la proprietar persoană fizică în întregime şi nu în cote indivize, folosinţa fiind individuală şi nu în formă asociativă.
Ca atare, văzând recunoaşterea convenţiei încheiată la 10 ianuarie 1953, de către pârâţii persoane fizice, instanţa a admis acţiunea faţă de aceştia şi a respins-o faţă de Composesoratul A.T.T.F.
Cu aceeaşi motivare, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 180/A din 23 martie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantului A.V.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. reclamantul A.V., susţinând în esenţă că în mod greşit acţiunea s-a admis în parte, doar faţă de pârâţii persoane fizice, deşi s-a făcut dovada că terenul în litigiu este ocupat de pârâta persoană juridică Composesoratul A.T.T.F., conform convenţiei depusă la dosar.
Totodată, se mai arată, deşi prin dispozitivul sentinţei, nu se dispune asupra respingerii acţiunii faţă de pârâta persoană juridică totuşi, contrar legii, instanţa i-a obligat pe reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată către aceasta.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed.
Din probele administrate în cauză, inclusiv expertiza topografică de identificare a terenului (f. 34, dos. 156/2003 al Judecătoriei Topliţa) cu privire la care reclamanţii au declarat că nu au obiecţiuni (a se vedea încheierea din 8 iulie 2003 a Judecătoriei Topliţa, f. 45, dos. fond) rezultă că imobilul în litigiu, teren extravilan în suprafaţă de 8500 mp, având categoria de folosinţă fâneaţă, este folosit de reclamanţii A.V., A.A. şi A.I.
Cum pârâtul persoană juridică are reconstituit dreptul de proprietate doar pentru terenurile cu vegetaţie forestieră, terenul în litigiu, categoria de folosinţă „fâneaţă", nu a fost inclus în suprafeţele validate şi identificate, conform anexelor.
Ca atare, imobilul nefiind inclus în „Composesoratul T." reclamanţii nu pot beneficia de drepturile composesorale.
Deşi, pe tot parcursul procesului, reclamanţii au susţinut că terenul este în folosinţa composesoratului, care exploatează materialul lemnos, nu au propus şi produs dovezi care să ateste o altă stare de fapt decât cea reţinută de prima instanţă.
Nefondată este şi critica referitoare la greşita obligare a reclamanţilor de a plăti 8.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului Composesoratul A.T.T.F.
Astfel, atât din dispozitivul cât şi din considerentele hotărârii primei instanţe, aflate într-o deplină concordanţă, rezultă că acţiunea s-a admis doar în parte, faţă de pârâţii persoane fizice şi s-a respins faţă de Composesoratul A.T.T.F.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Ca atare, în mod corect reclamanţii au fost obligaţi să despăgubească partea faţă de care nu au câştigat procesul şi care nu este vinovată de declanşarea activităţii judiciare.
În considerarea celor ce preced, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.V. împotriva deciziei civile nr. 180/A din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 203/2004. Civil. Pretentii - despagubiri... | ICCJ. Decizia nr. 2005/2004. Civil. Despagubiri. Recurs → |
|---|
