ICCJ. Decizia nr. 2002/2004. Civil. Restituire bunuri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2002
Dosar nr. 8183/2004
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 14 mai 2003, D.A., D.J., D.M., P.T. şi B.A., au solicitat instanţei în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi B.N.R., obligarea pârâţilor de a le restitui în natură, 4 mahmudele din aur, fabricate între anii 1883 – 1897, ori contravaloarea acestora în sumă de 25.000.000 lei.
În considerentele acţiunii, reclamanţii au arătat că cele 4 mahmudele, montate într-o salbă, au aparţinut autorului lor D.G. şi au fost confiscate abuziv în anul 1958 de către fostele organe de miliţie.
Judecătoria Roşiorii de Vede, prin sentinţa civilă nr. 2165 din 29 septembrie 2003, a admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâta B.N.R. la restituirea în natură către reclamanţi a celor 4 monede Frantz Josef, emisia 1883, 1892, 1897, în greutate de 55 gr, ori contravaloarea acestora în sumă de 25.000.000 lei.
A respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Teleorman.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au făcut dovada că autorul lor comun a deţinut la domiciliul său cele 4 monede de aur găurite, montate în salbă, a căror deţinere nu era interzisă, conform art. 2 din Legea nr. 284/1947 şi care i-au fost confiscate abuziv în anul 1958, fără a-i mai fi înapoiate.
"Apelul" declarat în cauză de B.N.R., D.G.F.P. Teleorman şi Ministerul Finanţelor Publice a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care, prin Decizia nr. 203 din 13 februarie 2004, a schimbat în tot sentinţa şi a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că potrivit dispoziţiilor art. 341 din OUG nr. 190/2000, completată prin Legea nr. 261/2002 pot fi solicitate a fi restituite doar metalele preţioase preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare de după anul 1946.
Or, în cauză, măsura confiscării a fost luată cu respectarea reglementărilor în vigoare la acea dată, respectiv Legea nr. 284/1947, care îngăduia persoanelor fizice să deţină doar ducaţi austrieci şi icusari, sub formă de salbă.
Totodată, se mai arată, monedele în cauză nu mai există în tezaurul B.N.R., fiind valorificate în folosul statului, prin topire.
În cauză, au declarat recurs reclamanţii care, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ., susţin în esenţă că cele 4 monede ce fac obiectul acţiunii, nu erau interzise la deţinere şi se încadrau în prevederile art. 2 din Legea 284/1947.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 2821 C. proc. civ. în redactarea anterioară modificării sale prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004 nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, obligaţii de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane lei, inclusiv acţiunile posesorii, etc.
În speţă, aşa cum s-a arătat, obiectul acţiunii l-a constituit restituirea celor 4 monede din aur, sau a contravalorii acestora în sumă de 25.000.000 lei.
Cum OUG nr. 190/2000 "privind regimul metalelor preţioase" modificată şi completată prin OG nr. 24/2003, aprobată prin Legea nr. 362/2003, nu conţine dispoziţii derogatorii de la regulile comune de procedură privind exercitarea căilor de atac în această materie, hotărârea pronunţată de judecătorie în primă instanţă, nu era supusă apelului potrivit dispoziţiilor art. 2821 C. proc. civ., neputând fi atacată decât cu recurs.
Ca atare, calea de atac exercitată în cauză a fost greşit interpretată ca "apel" în condiţiile în care împotriva hotărârii primei instanţe, potrivit textului mai sus citat, nu se putea declara decât recursul.
Pe cale de consecinţă, cum cauza a parcurs cele două grade de jurisdicţie reglementate de lege, exercitarea unei noi căi de atac, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu poate fi privită decât ca un "recurs la recurs", ceea ce în sistemul nostru juridic, este inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanţii D.A., D.J., D.M., P.T. şi B.A. împotriva deciziei civile nr. 203 din 13 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV- civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1998/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1885/2004. Civil. Reziliere contract vânzare... → |
|---|
