ICCJ. Decizia nr. 2071/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2071
Dosar nr. 8398/2004
Şedinţa publică din 16 martie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman, la data de 7 mai 2003, sub nr. dosar 1683/2003, reclamanta M.E. a chemat în judecată pe pârâtul S.V., solicitând instanţei să se constate perfectată vânzarea-cumpărarea suprafeţei de 2.500 mp teren, situat în intravilanul comunei Dulceşti, judeţul Neamţ, conform convenţiei de vânzare-cumpărare perfectată în scris cu act sub semnătură privată în data de 4 septembrie 1992, la preţul convenit de 60.000 lei, achitat integral la acea dată, terenul fiind înscris în titlul de proprietate al pârâtului nr. 27/683 din 12 februarie 2003, şi să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.
În motivarea acţiunii,reclamanta a arătat că prin actul sub semnătură privată intitulat „proces-verbal" a încheiat cu pârâtul convenţia de vânzare-cumpărare a terenului sus-menţionat, că a plătit preţul integral, că pe acest teren se află construcţii dobândite de ea în anul 1962 prin cumpărare tot de la pârât, dar că acesta refuză nejustificat să se prezinte la notar pentru autentificarea actului.
În timpul judecăţii pârâtul S.V. a decedat, poziţia sa procesuală fiind luată de moştenitorii acestuia S.A., S.A.M. şi K.(S)E.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri şi proba testimonială.
Judecătoria Roman, prin sentinţa civilă nr. 2265 din 30 septembrie 2003, a respins acţiunea în constatare formulată de reclamanta M.E. reţinând, în esenţă, că aceasta nu a prezentat instanţei actul sub semnătură privată de care a făcut vorbire în acţiunea introductivă, existând astfel premisa că înscrisul nu există şi nu s-a încheiat între părţi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta M.E., arătând că, din eroare nu s-a depus la prima instanţă actul sub semnătură privată prevăzut în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi solicitând admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În cauză, în faza apelului, s-au depus noi înscrisuri şi s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, care a avut drept obiectiv identificarea şi delimitarea terenului în discuţie, cu schiţă şi vecinătăţi.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 454 din 5 aprilie 2004, a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa civilă atacată şi, prin urmare, a admis acţiunea şi a constatat perfectă vânzarea-cumpărarea intervenită între pârât, prin moştenitorii săi, în calitate de vânzător şi reclamantă, în calitate de cumpărător, cu privire la suprafaţa de 2500 mp teren situat în intravilanul comunei Dulceşti, judeţul Neamţ.
Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului pârâtul S.A.M. susţinând că, din analiza convenţiei încheiată între părţi la data de 4 septembrie 1992 se observă cu uşurinţă faptul că cele două semnături pe care tatăl său, S.V., le-ar fi aplicat pe act şi pe chitanţă nu sunt identice şi că, dacă ar exista acest înscris, despre care reclamanta afirmă că este autentic, el ar fi trebuit administrat în cauză încă de la început, la prima instanţă.
De asemenea, a mai arătat pârâtul S.A.M., prin motivele de recurs, că, deşi a solicitat instanţei de apel, nu a fost citat pentru termenul de judecată de la 5 aprilie 2004, când a fost judecat apelul promovat de reclamantă.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
În ceea ce priveşte criticile invocate prin primul motiv de recurs, este de reţinut că pârâţii nu au solicitat pe parcursul soluţionării cauzei la fond şi în apel, în combaterea acţiunii reclamantei, referitor la actul sub semnătură privată încheiat între părţi, nici verificarea de scripte şi nici înscrierea în fals, conform dispoziţiilor art. 177 şi urm. C. proc. civ.
De altfel, pârâtul S.V. a trimis la judecătorie un memoriu, aflat la fila 10 din dosarul nr. 1683/2003, prin care recunoaşte dreptul reclamantei asupra terenului, precizând că aceasta aşa cum a stăpânit terenul până în prezent, îl poate stăpâni şi de-acum înainte.
Mai mult decât atât, martorii audiaţi în cauză au confirmat, în declaraţiile lor, că au fost de faţă la încheierea înscrisului sub semnătură privată între părţi şi că pârâtul S.V. şi soţia sa, S.A., au primit preţul integral pentru teren la data perfectării actului de vânzare-cumpărare.
Nici cea de-a doua critică formulată prin motivele de recurs nu este întemeiată, întrucât pârâtul S.A.M. s-a prezentat în faţa instanţei de apel la termenul de judecată din data de 16 februarie 2004 şi a luat termenul în cunoştinţă, solicitând totodată judecarea cauzei în lipsa sa, aşa cum reiese din consemnările din încheierea de şedinţă de la acea dată, aflată la fila 47 din dosarul nr. 4336/2003 al Curţii de Apel Bacău.
Faţă de cele ce preced se constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S.A.M. împotriva deciziei nr. 454 din 5 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2276/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1978/2004. Civil. Revendicare imobiliara.... → |
|---|
