ICCJ. Decizia nr. 2276/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2276
Dosar nr. 39208/1/2004
(nr.vechi 16621/2004)
Şedinţa publică din 2 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Prin decizie nr. 1930 din 17 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, s-a respins ca nefondat recursul reclamantei C.V. împotriva sentinţei civile nr. 145 din 26 februarie 2004 a Tribunalului Dâmboviţa, sentinţă conform căreia în temeiul Legii 10/2001 s-a admis restituirea în natură a casei situată în Pucioasa, după ce au fost respinse excepţiile perimării şi lipsei calităţii procesuale active.
În motivarea hotărârii sale, s-a statuat, raportat la speţă, că poate fi aleasă doar calea Legii 10/2001 şi nu dreptul comun, pentru ca apoi instanţa de apel să facă trimitere la dispoziţiile art. 46 alin. (2) coroborat cu art. 47 alin. (2) din Legea 10/2001 şi să reţină că restituirea imobilelor, preluate fără titlu valabil şi înstrăinate prin acte de dispoziţie, este condiţionată de constatare prin hotărâre judecătorească a nulităţii actului de vânzare cumpărare.
S-a considerat că, dată fiind în cauză împlinirea susmenţionatei condiţii, nu se poate pune în discuţie compararea titlurilor de proprietate ale părţilor.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că pretenţia restituirii în natură nu este întemeiată, reclamantei oferindu-i-se măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva susnumitei decizii a declarat recurs Ciurel Viorica, ce a invocat art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., renunţând ulterior la motivul întemeiat pe pct. 10 din art. 304 C. proc. civ., pentru care a pus în discuţie o virtuală expertiză topografică.
În motivarea cererii sale, recurenta arată că s-a greşit atunci când instanţa de apel a avut în vedere că pentru corpul B i-au fost oferite despăgubiri, aceste despăgubiri fiind doar propuse, dar nu acordate efectiv, deoarece a pretins restituirea în natură şi a corpului B ce se află pe terenul proprietatea sa.
Deliberând asupra recursului, el se priveşte ca nefondat pentru simpla raţiune că s-a aplicat corect legea în condiţiile prevăzute de art. 26 şi urm. şi respectiv de art. 47 din Legea 10/2001.
De la început este de remarcat că, însăşi recurenta nu indică ce anume dispoziţie legală a fost încălcată, ci susţine doar că nu i s-au acordat despăgubiri.
Faţă de faptul că această măsură de reparare i-a fost recunoscută, aplicarea acesteia este o chestiune de executare, ceea ce constituie o problemă străină acestei cauze.
De altfel, menirea Înaltei Curţi, dată de art. 314 C. proc. civ., este de a hotărî asupra fondului în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt deplin stabilite.
Or, în speţă, după ce prin hotărâri judecătoreşti anterioare s-a validat titlul locativ al fostului chiriaş,urmează că recurenta are dreptul la despăgubiri şi nu la restituirea în natură, aşa cum pretinde în prezenta cauză, despăgubiri acordate ca o alternativă a măsurii de reparare în condiţiile Legii 10/2001.
Cât priveşte critica referitoare la probe suplimentare ca expertiza topo de identificare a imobilului, critică întemeiată pe pct. 10 al art. 304, se va lua act de poziţia recurentei exprimată în condiţiile art. 246 C. proc. civ., împrejurare faţă de care nu se mai pune în discuţie, astfel că recursul se socoteşte a fi restrâns, dar circumscris la aspectul deja abordat.
Aşadar, în limitele în care a fost sesizată această instanţă cu cerere de recurs, cerere întemeiată numai pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., dar în raport cu argumentele deja prezentate, se va respinge cererea recurentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de C.V. împotriva deciziei civile nr. 1930 din 17 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2319/2004. Civil. Nulitate contract... | ICCJ. Decizia nr. 2071/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs → |
|---|
