ICCJ. Decizia nr. 2080/2004. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2080/2004
Dosar nr. 3290/2003
Şedinţa publică din 10 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 octombrie 2001 reclamanta R.N.P., Direcţia Silvică Hunedoara a chemat în judecată pe pârâta SC H. SA, sucursala Electrocentrale Haţeg pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la:
- predarea suprafeţei de 4,19 ha teren fond forestier naţional, inclus în cadastrul tehnic A.S. al Ocolului Silvic Retezat, unitatea de producţie V.L., unitatea amenajistică 17 F, locul unde este amplasată Colonia Brădăţel, aptă de a fi împădurită, aşa cum i-a fost predată;
- plata sumei de 75.531.036 lei chirie, calculată potrivit metodologiei de calcul aprobată prin Ordinul M.A.P.P. nr. 1152/1999 (25.177.012 lei/an) şi în continuare, aceeaşi chirie până la predarea efectivă a terenului;
- constituirea unei garanţii în sumă de 15.564.174.000 lei reprezentând echivalentul taxei prevăzută pentru scoaterea definitivă a terenurilor din circuitul agricol sau silvic, conform art. 93 din Legea nr. 18/1991, dacă pârâta nu predă imediat terenul.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în anul 1975 pârâta a solicitat şi obţinut aprobările necesare pentru folosirea temporară a unei suprafeţe de 4,19 ha fond forestier necesar amplasării unei organizări de şantier pentru obiectivul de investiţii U.H.E. Râu Mare Retezat, constituind astfel ansamblul de clădiri Colonia Brădăţel. În anul 1990 lucrările de investiţii s-au diminuat, pârâta şi-a restrâns activitatea, pentru ca, ulterior, să vândă clădirile unor persoane fizice şi juridice.
Deşi reclamanta a somat-o să-i predea terenul aflat în situaţia de a fi reîmpădurit, aşa cum prevede legea, pârâta nu s-a conformat şi nici nu a achitat chiria pe care o datora şi pe care reclamanta o solicită pe ultimii trei ani şi în continuare, până la predarea terenului.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1612 din 10 octombrie 2002, a admis în parte acţiunea reclamantei R.N.P., Direcţia Silvică Hunedoara şi a obligat pe pârâta SC H. SA, sucursala Electrocentrale Haţeg să-i plătească suma de 75.531.036 lei cu titlu de chirie pentru perioada 1999 – 2001, precum şi 5.526.862 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Tribunalul a anulat ca insuficient timbrat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la predarea suprafeţei de 4,19 ha teren fond forestier naţional.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de reclamanta R.N.P., Direcţia Silvică Hunedoara a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 288/ A din 14 martie 2003, a schimbat în parte sentinţa tribunalului, în sensul că a obligat-o pe pârâta SC H. SA, sucursala Electrocentrale Haţeg să achite, în continuare, chirie legală anuală către reclamantă, până la predarea efectivă a terenului, menţinând restul prevederilor sentinţei apelate.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a motivat că potrivit art. 110 C. proc. civ., se poate cere, înainte de termen, executarea la termen a unei prestaţii periodice. În condiţiunile în care instanţa de fond a stabilit că pârâta datorează reclamantei chirie pentru perioada 1999 – 2001, ea trebuia să o oblige pe pârâtă la plata chiriei şi în continuare, având în vedere caracterul de prestaţie periodică a obligaţiei de plată a chiriei, cu atât mai mult cu cât pârâta nu a apelat hotărârea primei instanţe, achiesând, astfel, la obligaţia privind plata chiriei.
Împotriva hotărârii dată în apel, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC H. SA Bucureşti, sucursala Hidrocentrale Haţeg care a criticat Decizia în temeiul următoarelor motive: instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra fondului şi cu toate că la unul din termenele de judecată a acceptat cererea pârâtei-recurente de chemare în judecată a altor persoane juridice, la data de 14 martie 2003, aceeaşi instanţă de apel, dar într-o altă compunere, a respins, ca inadmisibilă atare cerere; obligând-o pe recurenta-pârâtă şi la plata în continuare a chiriei, până la predarea efectivă a terenului, instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut; întrucât prin Decretul nr. 156/1976 s-a aprobat scoaterea din circuitul silvic a unui teren de 30.000 mp situat în judeţul Hunedoara, recurenta a susţinut că, fie nu datorează chirie, fie că sumele acordate reclamantei cu acest titlu au fost stabilite la „o valoare estimativă apreciată unilateral"; instanţele de fond şi de apel au refuzat să se pronunţe asupra unui mijloc de apărare şi asupra unor dovezi concludente.
Recursul nu este fondat.
La data de 6 aprilie 2003 pârâta SC H. SA, sucursala Hidrocentrale Haţeg a solicitat instanţei de apel citarea în cauză a A.T.Ş. Deva şi a Primăriei comunei Râu de Mori, judeţul Hunedoara, pentru ca hotărârea ce urma a fi dată să fie opozabilă şi acestora. În şedinţa din 14 martie 2003 Curtea de Apel Alba Iulia a respins solicitarea pârâtei-apelante ca inadmisibilă.
Potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi. Excepţiile de procedură şi alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.
Textul citat, care acordă efect devolutiv apelului, exprimat în regula tantum devolutum quantum judicatum, consacră ideea că efectele apelului nu se pot răsfrânge decât numai asupra ceea ce s-a judecat de către prima instanţă. Aceasta înseamnă că prin intermediul apelului nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe. Cu alte cuvinte, efectul devolutiv al apelului se răsfrânge numai asupra a ceea ce s-a judecat în primă instanţă, legea instituind principiul inadmisibilităţii modificării, în apel, a elementelor esenţiale ale acţiunii civile (obiect, cauză, părţi). Regula este că instanţa de apel realizează numai un control judiciar asupra hotărârii atacate, control ce nu poate avea în vedere alte pretenţii sau elemente care nu au format obiectul primei judecăţi, deoarece, în caz contrar, s-ar încălca în mod grav principiul dublului grad de jurisdicţie.
De aceea, soluţia instanţei de apel de a respinge ca inadmisibilă cererea pârâtei prin care a solicitat citarea altor persoane care nu au calitatea de părţi la judecata în fond, este conformă principiului consacrat de art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Întrucât prin acţiunea introductivă de instanţă reclamanta a cerut obligarea pârâtei la plata sumelor cu titlu de chirie, atât pentru o perioadă de timp anterioară litigiului, cât şi în continuare, până la predarea efectivă a terenului, cerere primită în apel, nu i se poate imputa instanţei că s-a pronunţat extra petita, adică asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Cum pârâta nu a promovat apel împotriva hotărârii primei instanţe prin care s-a stabilit că datorează chirie reclamantei, criticile din recurs referitoare la impunerea acestei obligaţii ori la cuantumul sumelor acordate, nu mai pot fi analizate, omisso medio, cât timp atari critici, ce privesc fondul litigiului, în lipsa exercitării căii de atac intermediare, nu au fost supuse de pârâtă, spre dezbatere, şi instanţei de apel.
Ultimul motiv de casare care constă în reproşul adus instanţelor, în sensul că nu s-au pronunţat asupra unui mijloc de apărare ori asupra unor dovezi, nu poate fi primit ca întemeiat, cât timp recurenta nu a expus, în concret, care au fost apărările ori dovezile ce s-au omis a fi analizate.
Faţă de cele ce preced, recursul pârâtei se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC H. SA Bucureşti prin sucursala Hidrocentrale Haţeg împotriva deciziei nr. 288 A din 14 martie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2078/2004. Civil. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2070/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
