ICCJ. Decizia nr. 2076/2004. Civil. Lg.64/1991. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2076/2004
Dosar nr. 157/2003
Şedinţa publică din 10 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
C.T. a chemat în judecată S.C. U.P.E.T. S.A. Târgovişte, pentru a fi obligată la plata sumei de 208.000.000 lei, actualizată până la data pronunţării sentinţei, reprezentând contravaloarea unei invenţii brevetate şi înregistrate la O.S.I.M. sub nr. 109962 C1, pe care pârâta o foloseşte în procesul de fabricaţie.
În motivarea şi dovedirea acţiunii reclamantul a invocat brevetul de invenţie cu numărul menţionat purtând denumirea „Instalaţie autotransportabilă, dotată cu cabină rabatabilă", contractul încheiat la 20 iunie 1995 cu pârâta, prin care inventatorii au cedat acesteia dreptul de eliberare a brevetului de invenţie şi actele adiţionale la contract, prin care s-a convenit asupra modului de stabilire şi plată a drepturilor băneşti cuvenite.
Prin întâmpinare, pârâta a cerut respingerea acţiunii pe motiv că invenţia nu a fost aplicată.
Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 544 din 6 septembrie 2002, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 208.000.000 lei, actualizată la data executării, reprezentând 52% din invenţia brevetată (diferenţa revenind celorlalţi coinventatori).
Sentinţa primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 128 din 20 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut că, din moment ce, necontestat, inventatorii au cedat pârâtei dreptul de eliberare a brevetului de invenţie şi dreptul de invocare a priorităţii convenţionale în vederea înregistrării cererii de brevet de invenţie, pârâta le datorează, necondiţionat drepturile convenite prin actele adiţionale la contract.
Împotriva deciziei instanţei de apel pârâta a declarat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia susţine, în esenţă, că instanţele au ignorat conţinutul actelor adiţionale la contract privind condiţiile de plată a drepturilor băneşti cuvenite inventatorilor, precum şi dovezile administrate din care rezultă că instalaţiile în cauză nu au fost executate, invenţia nefiind aplicată în procesul de producţie.
Se cere casarea ambelor hotărâri şi în fond respingerea acţiunii.
Recursul este fondat, potrivit considerentelor ce succed.
În adevăr, prin contractul încheiat la data de 20 iunie 1995, autorii invenţiei „Instalaţie autotransportabilă dotată cu cabină rabatabilă" au cedat pârâtei „dreptul la eliberare a brevetului de invenţie şi dreptul de inovare a priorităţii convenţionale", în vederea înregistrării cererii de brevet de invenţie în alte state de către S.C. U.P.E.T. S.A. Târgovişte.
La contractul amintit, au fost încheiate două acte adiţionale şi anume:
Actul adiţional nr. 1 din 25 iunie 1995, prin care pârâta s-a obligat să achite transmiţătorului 5% din preţul total de vânzare a produselor realizate, timp de 5 ani „începând cu data intrării în producţie a produselor", convenindu-se că drepturile băneşti se vor achita în termen de 30 de zile de la finalizarea execuţiei fiecărui lot de fabricaţie, şi.
Actul adiţional nr. 2 din 17 februarie 2001, prin care „s-a convenit ca drepturile băneşti ce revin inventatorilor să fie calculate numai pentru 10 instalaţii TW 40 din 16 executate", cu precizarea că, potrivit primului act adiţional, S.C. U.P.E.T. S.A. Târgovişte „are obligaţia de a achita inventatorilor 5% din preţul total de facturare a produselor realizate".
Astfel fiind, cum plata drepturilor cuvenite inventatorilor era condiţionată de „realizarea produselor", „finalizarea execuţiei fiecărui lot de fabricaţie" şi „vânzarea lor", este contrară convenţiei părţilor aprecierea instanţelor potrivit căreia „nu are nici o relevanţă faptul că această invenţie nu a fost utilizată în procesul de fabricaţie".
Faţă de cele ce preced, recursul se priveşte ca fondat astfel că va fi admis şi, în baza art. 312 şi art. 313 C. proc. civ., va fi casată Decizia atacată şi trimisă cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare urmând a se verifica prin probe, între care o expertiză de specialitate, dacă invenţia a fost aplicată, respectiv, care sunt cauzele neaplicării acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admire recursul declarat de pârâta S.C. U.P.E.T. S.A. Târgovişte împotriva deciziei nr. 128 din 20 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2190/2004. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2078/2004. Civil. Revizuire. Recurs → |
|---|
